Scurtă istorie nefardată a Americii

În studiul „Aceste adevăruri. O istorie a Statelor Unite”, publicat recent și în România, de Editura Trei, Jill Lepore, profesoară la Harvard, de două ori finalistă a premiului Pulitzer, așază experimentul politic american sub lupa istoriei. Și o face captivant. Noi am fost seduși de câteva aspecte rar sau deloc vehiculate în spațiul public, pe care, iată, le împărtășim mai jos.

1. Constituția SUA a fost publicată prima dată ca supliment al unui almanah!

Legea fundamentală pe care se întemeiază cea mai veche democrație a lumii, Constituția Statelor Unite, a fost publicată într-o zi de marți, 30 octombrie 1787, ca supliment al publicației „Columbian Almanack”. Da, ați citit bine! Pe lângă informații despre starea vremii, răsăritul și apusul soarelui, durata zilelor și a nopților, publicația cuprindea anunțuri diverse: de la vânzări de sclavi, la produse farmaceutice, cod murat, rom de York, melasă, ghimbir ras. În plus, suplimentul almanahului oferea cititorilor spre lectură și dezbatere și un text de 444 de cuvinte, întins pe patru pagini. Ați ghicit, era vorba despre Constituția Americii: „Noi, Poporul Statelor Unite, în vederea formării unei Uniuni cât mai perfecte, a instaurării Justiţiei, apărării Ordinii Interioare, asigurării apărării comune, promovării Bunăstării generale şi garantării Binefacerilor Libertăţii pentru noi şi pentru Urmaşii noştri, decretăm şi proclamăm această Constituţie pentru Statele Unite ale Americii”. 

2. Confruntarea dintre doi ambasadori a dat naștere sistemului bipartid american

Dezbaterile pe marginea Constituției americane au fost aprinse. John Adams, ambasadorul Statelor Unite în Marea Britanie, și Thomas Jefferson, ambasadorul din Franța, aveau motive temeinice de nemulțumire, pe care nu le-au păstrat doar pentru ei. Cei doi, care lucraseră împreună la Declarația de Independență, au avut o dezbatere epistolară celebră pe tema Constituției. Mai exact? Adams se temea că Senatului îi revine prea multă putere, iar Jefferson își făcea griji că președintele s-ar putea transforma în rege! „Tu te temi de o persoană - eu, de cei puţini”, i-a scris Adams lui Jefferson. „Pe tine te neliniştește monarhia, pe mine - aristocraţia”, i-a răspuns Thomas. Dar între cei doi exista o neliniște comună: ambii se temeau de alegeri. Confruntarea dintre Adams și Jefferson a durat mai multe decenii și a dat naștere sistemului bipartid american. Până la urmă, cei doi au fost aleși al doilea (Adams) și al treilea (Jefferson) președinte american din istoria SUA.

3. Rolul internetului în decăderea clasei de mijloc americane

Istoricul Jill Lepore realizează o conexiune incitantă între internet și clasa de mijloc americană. Dacă după apariția posturilor de radio NBC (1926) și CBC (1928), președintele Hoover promitea că radiodifuziunea avea să transforme poporul american „literalmente într-un singur popor”, mai târziu nota în memoriile sale că radioul este „mult mai potrivit scopului propagandistic decât presa”. Hoover a insistat ca radiourile să funcționeze în beneficiul publicului și a susținut adoptarea Legii federale a radioului, numită și „Constituţia Aerului”. Cu internetul lucrurile au fost însă mult diferite. „Internetul, un ocean fără fund de informaţii şi idei, a afectat profund modalitatea de difuzare a cunoştinţelor, dar mai ales viteza de accesare şi accesibilitatea surselor”, apreciază Jill Lepore. Profesoara de istorie de la Harvard subliniază că telefonul inteligent a avut la debutul vremurilor moderne un rol crucial, similar mașinii de tipărit. Incontestabil, tehnologiile noi au impulsionat studiul, știința, educația, comerțul, mediul de afaceri etc., însă consecinţele economice şi politice, deși nu intenționate, au fost adesea extrem de dure. 

Averi incomensurabile pentru o mână de oameni

„În politica americană, stabilitatea depinsese nu de avuţia celor puţini, ci de confortul celor mulţi, nu de opulenţă, ci de siguranţă şi un angajament faţă de noţiunea de bine comun. Internetul nu a distrus clasa de mijloc a Americii, dar a jucat un rol important în decăderea acesteia. A alimentat creşterea economică şi a generat averi incomensurabile pentru o mână de oameni, într-o epocă în care cei săraci sărăceau mai tare, iar clasa de mijloc dispărea”, e opinia istoricului american. Mai mult, Jill Lepore argumentează că paginile web, motoarele de căutare și rețelele sociale acționează mai degrabă în calitate de companii care vând produse și nu ca portaluri de știri, cu datoria de a informa. „Accentuarea izolării politice a americanilor de rând, dezbinarea și radicalizarea au fost unele dintre consecințele retoricii folosite pe internet”, semnala Lepore.

4. Culisele unui discurs celebru: „Am un vis”, de Martin Luther King

„În august 1963, în timpul regimului Kennedy, în acea vară fierbinte a nemulţumirii pe deplin îndreptăţite a negrilor - menționa profesoara Jill Lepore - a avut loc un marș de protest către Washington. 300.000 de persoane s-au adunat între Lincoln Memorial şi Washington Monument. Discursul lui Martin Luther King, prilejuit de acest eveniment, primul transmis integral de televiziuni, a devenit faimos”. După ce a citit de pe foi un text elaborat, bine închegat, Luther King a decis să vorbească (și) spontan. „Zi-le despre vis, Martin”, i-a strigat atunci prietena lui, cântăreața Mahalia Jackson. Și-așa s-a conturat una dintre cele mai populare cuvântări publice din istoria lumii. „Am un vis”, a rostit Martin și pauza dintre propoziții i-a făcut pe oameni să-și țină respirația. „Este un vis cu rădăcini adânc ancorate în visul american. Visez că într-o bună zi această ţară se va ridica şi va trăi conform adevăratului sens al credinţei sale”. Adevăratul sens fiind acesta: „Considerăm aceste adevăruri sacre şi de netăgăduit că toţi oamenii sunt creaţi egali”. 

5. Barack Obama, o rugăminte mortală 

Profesor de drept constituțional și avocat, Barack Obama a devenit în 2004 senator, însă timpul petrecut în Senatul american i-a lăsat un gust amar. „Experiența a fost atât de intensă - nota Jill Lepore - încât a rugat un prieten să-l împuște dacă rămâne în Washington după încheierea mandatului! Tânăr, elegant, cu un șarm aparte și incontestabil talent oratoric - lucrase cu un specialist în discursuri shakespeariene - Obama a cucerit populația. Nici nu ajunsese bine în scaunul de senator, iar jurnaliștii l-au și întrebat dacă va candida pentru președinție”. După patru ani, când Barack Hussein Obama a devenit primul președinte de culoare al Statelor Unite, nimeni nu și-a mai adus însă aminte de rugămintea „mortală” a fostului senator. 

Marea întrebare

Experimentul american se bazează pe trei idei, „aceste adevăruri” - cum le-a numit Thomas Jefferson: egalitatea politică, drepturile naturale și suveranitatea poporului. „Dar națiunea - și chiar democrația însăși - au răspuns oare acestei promisiuni?”, chestionează istoricul Jill Lepore. Citiți „Aceste adevăruri. O istorie a Statelor Unite” și vă elucidați singuri. 

O minte sclipitoare

Jill Lepore este profesoară de istorie americană la Universitatea Harvard. Este, de asemenea, colaborator permanent al revistei The New Yorker și gazda podcastului „The Last Archive”. În 2021 i-a fost decernat Premiul Hannah Arendt pentru Gândire Politică. Este autoarea mai multor lucrări de succes, printre care se numără The Name of War: King Philip’s War and the Origins of American Identity (câștigătoare a Premiului Bancroft), New York Burning: Liberty, Slavery and Conspiracy in Eighteenth-Century Manhattan (finalistă la Premiul Pulitzer) și The Secret History of Wonder Woman (câștigătoare a Premiului pentru Cartea de Istorie Americană). Lepore este membră a Academiei Americane de Arte și Științe, a Societății Americane de Filosofie și a fost președintă a Societății Istoricilor Americani. 

„Internetul nu a distrus clasa de mijloc a Americii, dar a jucat un rol important în decăderea acesteia”, Jill Lepore, istoric

„O națiune născută în contradicție va lupta întotdeauna pentru a descoperi adevăratul sens al istoriei ei”, Jill Lepore, istoric

››› Vezi galeria foto ‹‹‹