Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bulversat de succesul primei sale proze mai consistente (răutăcioșii au susținut că a fost și singura de calitate), J. D. Salinger s-a retras în propria carapace fără a oferi prea multe explicații. Și cum tocmai misterul unei asemenea mișcări suscită atenția, a devenit repede una dintre cele mai vânate personalități culturale ale Americii. S-a temut că nu va atinge același nivel sau n-a mai avut chef să creeze după povestea lui Holden Caulfield? Ori a scris și n-a publicat? S-a speculat mult pe această temă, cert e că următoarele încercări - o nuvelă și o povestire - au apărut sub titlul „Franny și Zooey” la zece ani după marea lovitură: „De veghe în lanul cu secară”.
Amor cu Joyce
Între aceste două volume, Salinger a scos pe piață o singură carte - „Nouă povestiri” (1953). Zestrea literară a singuraticului din New Hampshire a rămas subțire. Viața sa însă, ferită cu încrâncenare de ochii curioșilor, s-a dovedit extrem de efervescentă. Ea n-a ieșit la iveală decât după ce două femei foarte apropiate - o fostă iubită năbădăioasă și propria fiică - și-au publicat memoriile. Să începem cu prima. La începutul anilor ‘70, când era deja în culmea gloriei (și proaspăt divorțat), lui Jerome David i-a căzut cu tronc o puștoaică de optsprezece ani care cocheta cu scrisul: Joyce Maynard. După un articol publicat de aceasta în revista New York Times, Salinger i-a trimis un răvaș în care o felicita pentru stilul elegant al articolului. A urmat un schimb de epistole care a culminat cu o întâlnire la capătul căreia bărbatul de 53 de ani s-a îndrăgostit de Joyce și, cum sentimentele au fost, se pare, reciproce, fata s-a mutat cu noul ei iubit cât ai zice pește.
O fiică tăioasă ca lama
Iubirea a durat însă doar opt luni. Sufocat, Salinger a dat-o pur și simplu afară pe ușă, gest care nu a rămas nesancționat. În volumul de amintiri publicat ulterior, „Acasă în lume”, Joyce l-a lovit direct sub centură devoalând conținutul scrisorilor lor de dragoste și amănunte picante din vremea în care formaseră un cuplu. Mai mult, în același an a scos la licitație răvașele primite de la romancier. Peter Norton, om de afaceri, a achiziționat tot pachetul de scrisori pentru suma de 156.500 de dolari și, exact ca-n basme, le-a înapoiat lui Salinger. Scriitorul n-a mai fost la fel de norocos în 2000, când Margaret Salinger, propria fiică, și-a publicat amintirile. Ea și-a descris părintele în tușe negre, grotești. „Iconic? Pe naiba! Un zbir mereu încruntat care își bea urina și se agață de stereotipiile rasiale demodate extrase din filme vechi! Pentru tatăl meu toți vorbitorii de spaniolă sunt spălătorese portoricane sau țigani care rânjesc fără dinți, ca personajele din peliculele cinematografice ale fraților Marx”. Tăioasă ca lama fata lui Salinger, nimic de zis.
Tratament cu propria urină
Dar chiar își bea urina Jerome David Salinger sau Margaret era foc și pară pe tatăl său care-i interzisese, la un moment dat, să se vadă cu un băiat de culoare? Biografii tind să-i dea dreptate acesteia, speculând că romancierul ar fi practicat acest obicei în scopuri pur terapeutice. Credea că propria urină are însemnate efecte curative. Un elixir! Cine știe, până la urmă Salinger a atins vârsta de 91 de ani … „Îmbuibarea cu urină nu era singura practică a medicinei alternative la care se deda Salinger. S-a mai delectat și cu scientologia, homeopatia și acupunctura. S-a bronzat de capul lui într-un solar improvizat acasă, echipat cu reflectoare de metal, până când și-a ars pielea. Altădată, dieta lui macrobiotică l-a făcut să capete o ușoară tentă de verde. Respirația îi mirosea îngrozitor”, săgeta, malițios, Robert Schnakenberg în lucrarea „Viața secretă a marilor scriitori” (Art, 2017).
Din gură de șarpe
Faptul că făcea experimente pe el însuși - mai evidenția Schnakenberg - nu era suficient. Ori de câte ori unul dintre copiii lui se îmbolnăvea, Salinger intra în vrie, nu se mai odihnea până nu găsea remediul homeopat perfect. Așa cum și-l închipuia el, bineînțeles. Odată a petrecut zile întregi căutând antidotul natural pentru un pacient care sforăia. Propriii copii ajunseseră să se ferească de el când se simțeau rău doar pentru a scăpa de „tratamentele” scriitorului metamorfozat în doctor de ocazie. Fiica Margaret rememora un episod legat de ambiția tatălui ei de a-și vindeca fiul, pe Matthew, cu ajutorul acupuncturii: „Da, doar că nu agrea acele, ci niște cepuri butucănoase din lemn. Le-a utilizat când fratele meu era răcit, a încercat să-i îndese unul în degetul mic. Pură agonie! Urla Matthew ca din gură de șarpe!”
Închis în cutia „orgasmică”
La rândul lui, biograful Robert Schnakenberg consemna: „Când nu-și chinuia copiii cu leacuri băbești, lui Salinger îi plăcea să petreacă un timp «cu el însuși» în propriul «orgasmatron»”. Ce mai era și această drăcie? Schnakenberg a oferit detalii: „Numită cutie orgonică și construită din lemn și metal, aceasta a fost inventată în 1930 de psihanalistul Wilhelm Reich. Cutia de un metru și jumătate înălțime și șaizeci de centimetri lățime, cunoscută și ca «acumulator orgonic», se presupunea că absoarbe «orgonul», esența vieții universale (se credea de asemenea că este un stimulent sexual puternic pentru cei care stăteau înăuntru). Invenția s-a vândut ca pâinea caldă la începutul anilor ’50, până când autoritățile din SUA au stabilit că la mijloc era vorba de o escrocherie și l-au întemnițat pe Reich”.
O limbă mistică antică
Nici în viața spirituală nu se poate spune că Salinger se plictisea: „Născut evreu, a încercat zen budismul, hinduismul și chiar creștinismul carismatic. S-a vehiculat că a fost atât de impresionat de vizita pe care a făcut-o în casa unor creștini carismatici din New York, încât odată revenit acasă a început să vorbească în alte graiuri. Fiica lui l-ar fi surprins în curte, în salonul meșterit pentru bronzat, glăsuind în glosolalia, o limbă mistică antică despre care se credea că reprezintă puterea Duhului Sfânt”. Ce-ar mai fi de comentat? Poate doar că Margaret nu-și iubea prea mult părintele…
Pact (matrimonial) cu diavolul (nazist)
J. D. Salinger - specula biograful Robert Schnakenberg - s-ar putea să fie singurul evreu din istorie care de bunăvoie și nesilit de nimeni s-a căsătorit cu o nazistă! Cum așa? În ultimele șase luni ale celui de-Al Doilea Război Mondial, pe când activa ca ofițer de contraspionaj în Germania ocupată de Aliați, Salinger, însărcinat cu interogarea unor oficiali naziști, s-a îndrăgostit de unul sau mai degrabă de una dintre aceștia, Sylvia pe numele ei. N-a stat pe gânduri. A cerut-o și a luat-o de nevastă. Căsnicia s-a stins însă repede. „Antisemită convinsă, «Saliva», cum o alinta Salinger, n-a fost prea bine primită de rudele acestuia din America. Legătura lor a durat doar câteva luni înainte ca Sylvia să-și pună coada pe spinare și să se întoarcă în țara natală”, comenta Robert Schnakenberg. Sau te pomenești că Jerome David doar a salvat-o de judecata aspră a Aliaților?
Charlie Chaplin i-a furat femeia
În tinerețe, când abia depășise douăzeci de ani, J. D. Salinger a trăit o mare iubire. Scriitorul a format un cuplu cu Oona O’Neill, fiica dramaturgului Eugene O’Neill. Asta până când și-a băgat coada Micul Vagabond și i-a sucit mințile femeii, lăsându-l pe romancier cu buza umflată. Deși între Charlie Chaplin și Oona era o diferență de vârstă impresionantă - 36 de ani -, asta nu i-a împiedicat să-și unească destinele, spre disperarea ghinionistului Salinger.
Un fiu la fel de faimos
Matthew Salinger, fiul scriitorului Salinger, este actorul care a interpretat rolul supereroului Captain America în 1990, când subiectul benzilor desenate a fost abordat de industria cinematografică.
Inspirație macabră
Când Mark David Chapman l-a împușcat pe John Lennon, în decembrie 1980, asupra asasinului a fost găsit un exemplar foarte uzat din „De veghe în lanul de secară”. Ulterior, Chapman a susținut că Holden Caulfield, personajul principal al romanului, l-a inspirat în comiterea crimei.
Băiatul vesel
În 1941, Salinger răspundea de divertisment pe nava de lux H. M. S. Kungsholm, care transporta clienți avuți în Indiile de Vest. Mai târziu s-a folosit de această experiență în povestirea „Teddy”, a cărei acțiune se petrece pe un pachebot.
14 ani s-au împlinit în 27 ianuarie 2024 de la moartea lui Salinger. În aceeași lună, pe 1, s-au împlinit 105 de ani de la nașterea sa
„Te cuprinde o liniște minunată atunci când nu publici”, J. D. Salinger, scriitor
„Un zbir încruntat care își bea urina și se agață de stereotipiile rasiale demodate extrase din filme vechi! Pentru tatăl meu toți vorbitorii de spaniolă sunt spălătorese portoricane sau țigani.”, Margaret Salinger, fiica scriitorului
„Născut evreu, Salinger a încercat zen budismul, hinduismul și chiar creștinismul carismatic.”, Robert Schnakenberg, biograf
„Îmbuibarea cu urină nu era singura practică a medicinei alternative la care se deda Salinger. S-a mai delectat și cu scientologia, homeopatia și acupunctura.”, Robert Schnakenberg, biograf
