Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Cercetător benedictin, cunoscut pentru acribia fișelor sale din lungile stagii prin biblioteci, Mircea Scarlat a apucat să publice destul de mult - și bine, anunțând o carieră de performanță. După un debut precoce, cu un volum de Introducere în opera lui Miron Costin (1976), unde pregătirea de vechist e dublată de spiritul novator (bune observații despre lirismul cronicarului moldovean), face saltul către exegeza modernismului abstract printr-un op eseistic despre Ion Barbu (Poezie și deziderat, 1981, cu observații excelente despre intertextualitatea barbiană ca tradiție), urmat, contrapunctic, de o insolită Introducere în opera lui Cezar Bolliac (1985) şi, după șase ani, de o carte subtil-inovatoare (dincolo de titlul modest), despre G. Bacovia (George Bacovia - nuanțări), explorând ruptura de convenția simbolistă”, consemna istoricul literar Paul Cernat în ochiul unui crochiu închinat literatului Mircea Scarlat.
Timpul n-a mai avut răbdare…
„Între timp - a urmat Cernat -, lucrează la marele său proiect istoriografic: Istoria poeziei românești, din care au apucat să apară doar trei din patru volume (în 1982, 1984 și 1986) mergând până la neotradiționalismul interbelic. Trecută, uneori cam forțat, dar stimulativ prin filtrele poeticii structuraliste, această istorie reformatoare (într-un moment de retard metodologic al disciplinei) devine tot mai eficientă pe măsură ce avansează spre modernitate (secvențele despre simbolism și post-simbolism sunt de referință). Postum, autorului i-a apărut un volumaș avizat și util, chiar dacă uneori lacunar, de istorie a receptării lui Creangă (Posteritatea lui Creangă), oprit la pragul anilor ‘70, și un bruion din al patrulea volum al Istoriei poeziei... Ambele îngrijite și prefațate de profesorul și apropiatul său, Nicolae Manolescu”.
Harnic alcătuitor de antologii
Aproape de final: „Între manuscrisele sale a fost găsit și un roman pseudo-autobiografic (Un romantic întârziat, publicat în 2002 cu sprijinul unor asociații teleormănene). Textul e însă dezamăgitor - mai bine că nu l-a terminat și păcat că a fost editat. Prezență asiduă și consistentă în publicațiile noastre culturale, Scarlat a fost și un harnic alcătuitor de antologii poetice, pe teme conexe preocupărilor sale analitice: Antologia Unirii (1918-1983), Poezie veche românească (1985), Climat poetic simbolist (1987) și un Dicționar al poeților români de până la 1880, apărut postum în Almanahul literar (1988)”. Concluzia criticului Paul Cernat: „Un reper istorico-literar într-o generație care a pariat (riscat), cu excepțiile de rigoare, pe «sfârșitul istoriei» - inclusiv literare”.
53 de ani se vor fi împlinit pe 10 aprilie 2024 de la nașterea criticului literar Mircea Scarlat
„Mircea Scarlat? Un reper istorico-literar într-o generație care a pariat (riscat), cu excepțiile de rigoare, pe «sfârșitul istoriei» - inclusiv literare.”, Paul Cernat, istoric literar
„Cercetător benedictin, cunoscut pentru acribia fișelor sale din lungile stagii prin biblioteci, Mircea Scarlat a apucat să publice destul de mult - și bine, anunțând o carieră de performanță.”, Paul Cernat, istoric literar
