Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministru al Muncii în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, Ralea era etichetat de serviciile secrete drept „sponsor al agenților sovietici”. Dar să dăm fir poveștii!
Licențiat în litere și filosofie, Mihai Ralea a studiat la Iași, la București și, după Primul Război Mondial, la Paris. Elev al filosofului și antropologului Lucien Lévy-Bruhl, dar și al psihologului și fizicianului Pierre Marie Félix Janet, Ralea și-a luat doctoratul în drept la École Normale Supérieure cu o teză despre concepția progresistă a lui Pierre-Joseph Proudhon, apoi a devenit și doctor în filosofie la Sorbona, cu o lucrare despre ideea de revoluție în doctrinele socialiste. Un tip ambițios și inteligent, fără îndoială! Unde mai pui că Mihai a avut timp, în pelerinajul de studiu din capitala Franței, să scrie și să trimită în România unul dintre primele eseuri despre nemuritorul romancier Marcel Proust. „Tot la Paris - sesiza criticul literar Paul Cernat - intră în masonerie, frecventează cercurile socialiste franceze, conduce un restaurant românesc de succes împreună cu Aristide Blank și devine președinte al Asociației Studenților Români din Franța, alături de Al. Rosetti, Andrei Oțetea și Gh. Brătianu, colaboratori de cursă lungă”.
Ambasador la Washington din 1946
Universitar la Iași și București, asistent al lui Constantin Rădulescu-Motru și Ion Petrovici, Mihai Ralea a fost mâna dreaptă a lui Garabet Ibrăileanu la revista Viața Românească, apoi (din 1933) succesor al său împreună cu George Călinescu și criticul de film D.I. Suchianu. Doctrinar al aripii de stânga din Partidul Național Țărănesc (PNȚ) - evidenția biograful Paul Cernat -, filosoful și juristul Ralea a fost o vreme directorul oficiosului Dreptatea. A derutat ocupând postul de Ministru al Muncii și Ocrotirilor Sociale în cabinetul Frontului Renașterii Naționale (FRN) din timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea - mai preciza Cernat. A fost perioada în care numele moșierului din Huși figura în scriptele Siguranței Statului ca „socialist-comunist care sponsorizează agenții sovietici în România”. Alunecos, cameleonic, un jucător redutabil la două capete! Facem loc în continuare aprecierilor profesorului Paul Cernat: „Internat în lagărul de la Târgu Jiu ca antifascist, Mihai Ralea ajunge, după 1944, ministru al Artelor în cabinetul Groza și, din 1946, ambasador la Washington datorită poziției sale înalte în masonerie”.
Sociologia succesului
Oficial de lux sub regimul comunist, academician, director al Institutului de Psihologie al Academiei, președinte al Comisiei pentru UNESCO ș.a., Mihai Ralea a ilustrat prin propriul exemplu teza „spiritului tranzacțional autohton”, dezvoltată în eseul Fenomenul românesc (1927). „Dincolo de tributul propagandistic masiv - opina Paul Cernat -, multe studii publicate în anii stalinismului rămân importante («Cele două Franțe», «Istoria psihologiei» ș.a.). Eseist strălucit, moralist subtil și polemist urban, implicat la vârf în toate marile dezbateri de idei ale anilor 1920 - 1930, Ralea a fost autorul unor studii fundamentale de psihologie (behaviourism, psihologie genetică etc.), sociologie (sociologia succesului), estetică sau antropologie (volumul Explicarea omului)”. În continuare, pe unde literare: „Mihai Ralea a practicat o critică psiho-socio-estetică mai actuală ca formulă decât a altor mari interbelici (rămâne de notorietate în acest sens polemica sa cu Paul Zarifopol). Dincolo de un anume parohialism specific cercului Vieții Românești, Ralea a scris comentarii de referință despre Sadoveanu, Arghezi și Caragiale, despre roman («De ce nu avem roman»), despre teoria criticii și a culturii”.
Mare umanist sau filistin?
Ultimele acuarele marca Cernat: „Autor al unor splendide însemnări de călătorie în Spania, Egipt, Olanda, Anglia, Mihai Ralea fost soțul surorii lui D.I. Suchianu și tatăl jurnalistei, actriței, regizoarei și traducătoarei Catinca Ralea. A fost, se pare, și prototipul lui Mircea Balmuș din romanul «La Medeleni» al lui Ionel Teodoreanu. Victimă a controverselor politice, acest mare intelectual umanist n-a avut parte după 1990 de receptarea meritată”. Un alt critic literar, boierul Alexandru Paleologu, îl încondeia (în volumul Simțul practic, 1974) din alt unghi (filosofic) pe moșierul convertit la religia bolșevică: „A practicat «deziluzia» ca o terapeutică a lucidității, dezvăluind negativul diverselor iluzii mai mult sau mai puțin filistine. Asta nu înseamnă că era el însuși lipsit de iluzii (și că nu a rămas cu destule până la urmă), acele iluzii fără de care niciun gest și nicio atitudine nu sunt cu putință. Căci există iluzii statice care sunt idoli și iluzii dinamice care sunt idealuri”.
Unii au fost întotdeauna mai egali decât alții
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial i-a accentuat filosofului Mihai Ralea apetitul pentru politică, partida comunistă asigurându-i un loc cald în noua orânduire. Ministru al Artelor în guvernul-matrioșcă Petru Groza, moșierul din Huși avea să dea lovitura vieții după abdicarea regelui Mihai și proclamarea, în decembrie 1947, a Republicii Populare Române, când Ralea a fost numit ministru plenipotențiar al Legației Române din Washington, SUA. S-a speculat mult în epocă pe marginea acestui subiect, principala legendă urbană fiind construită în jurul statutului de mason care i-ar fi permis lui Mihai Ralea accederea în funcția de ambasador în America. S-a vehiculat inclusiv informația potrivit căreia intelectualul școlit la Sorbona ar fi fost „uns” diplomat în SUA abia după ce, la ordinul direct al Anei Pauker (ministru de Externe în același guvern de pomină), ar fi fost avansat în ierarhia lojei Cavalerilor Rosicrucieni, de la Maestru gradul 3, la Maestru gradul 18. Ralea ar fi recunoscut ulterior că datorează acestei afilieri „fraterne” promovarea în funcția de ambasador în cea mai puternică țară a lumii: „Reușita mea în America nu s-a datorat faptului că am fost un veritabil democrat sau că am fost cunoscut astfel, ci calității de mason”.
„Un moralist fără morală”
Instalarea în „Țara tuturor posibilităților” și traiul occidental, cu care Ralea era de altfel familiarizat încă din studenția trăită pe Sena, nu l-a îndepărtat de „idealurile roșii”, ba dimpotrivă. Sclipitorul intelectual de stânga a aderat obedient la ideologia tezelor antiamericane, jucându-și cu sârg rolul de propagandist fin și împroșcând Occidentul „imperialist” cu invective comuniste delirante ce vizau, în filigran, egalitatea, comunizarea, dreptatea socială și alte utopii. Asta nu-l împiedica, firește, să locuiască (în România) într-o vilă extravagantă din „Dorobanți” și să ducă o viață de nabab - onorat, respectat, temut. Până la urmă, nu orice proletar era capabil să scrie o carte precum „Caracterul antiuman și antiștiințific al psihologiei burgheze americane”, lucrare publicată de Ralea în 1954. „Un moralist fără morală”, concluziona sec Monica Lovinescu în încercarea de a-l descrie cât mai exact pe masonul moșier care a învârtit cu dezinvoltură, dacă nu chiar cu abilitate, roata comunismului românesc.
Pe mâna lui Dej
Spre finalul vieții, Mihai Ralea a susținut naționalismul comunist promovat de Gheorghe Gheorghiu-Dej ca o alternativă a României la controlul rusesc. S-a stins la Berlin, pe 17 august 1964, la 68 de ani.
Fiica tatălui
Catinca Ralea (5 octombrie 1929 - 19 ianuarie 1981) a fost fiica moșierului metamorfozat în comunist și o figură importantă a radioteleviziunii românești. Actriță, traducătoare, regizoare de film, Catinca a condus ani buni secția de limba engleză a radioului public, realizând interviuri de legendă cu personaje precum Margaret Thatcher, Yehudi Menuhin, Arthur Rubinstein, Saul Bellow ori Alvin Toffler. A plecat de pe această lume în pripă, la doar 51 de ani, din cauza unui astm bronșic.
126 de ani s-au împlinit la 1 mai 2022 de la nașterea lui Mihai Ralea, filosof, diplomat, academician, politician etc.
Mihai Ralea a ocupat, între 1948 și 1952, (și) funcția de deputat în Marea Adunare Națională, dar și pe cea de reprezentant al României la UNESCO
„Reușita mea în America nu s-a datorat faptului că am fost un veritabil democrat, ci calității de mason”, Mihai Ralea
Universitar la Iași și București, asistent al lui Constantin Rădulescu-Motru și Ion Petrovici, Mihai Ralea a fost mâna dreaptă a lui Garabet Ibrăileanu la revista Viața Românească.
