Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Duminica, 4 septembrie ora 17:00, sub cupola Ateneului a avut loc concertul Orchestrei Nationale de Camera a Republicii Moldova. In program, doua prime auditii in Romania: Leonard Bernstein – Serenada pentru vioara, coarde, harpa si percutie (dupa Banchetul de Platon) si Boris Dubosarschi – Simfonia de camera pentru orchestra de coarde, cvartet de coarde si timpani, iar in deschidere Sigismund Toduta – Concertul nr. 1 pentru orchestra de coarde.
Un program menit sa puna in valoare calitatile orchestrei: omogenitatea ansamblului, consistenta sunetului, sonoritatea versatila de la diafan la grandios, flexibilitatea. Sa te afli pentru prima oara pe scena Ateneului este un eveniment ce pune o presiune speciala pe fiecare interpret, si Orchestra Nationala de Camera a Republicii Moldova nu a facut exceptie de la acest fenomen, tradus in utilizarea unui sunet prea amplu, prea robust si consistent in lucrarea lui Sigismund Toduta, intr-o redare prea 'masurata' a ethosului acesteia si prin aparitia unor decalaje. Dar lucrurile s-au reglat din mers, emotiile s-au stapanit si programul a continuat la cote maxime de calitate.
Intr-o forma remarcabila, violonistul Ilian Garnet (cunoscut melomanilor bucuresteni din aparitiile sale in concerte cu Orchestra Romana de Tineret si Orchestra de Camera Radio) a incantat prin maiestria sa artistica. Este adevarat ca si lucrarea lui Bernstein ofera solistului si orchestrei tot ceea ce este nevoie pentru a-i pune in valoare, dar Ilian Garnet a fost magnific! De la succesiunea monodiei la exploatarea spiritului ludic, de la versatilitatea alternantelor dramatice la virtuozitatea momentelor cadentiale. Stie sa construiasca frazele intr-o maniera magica fi ind convingartor in toata gama variata a momentelor oferite de aceasta partitura: de la pianissimo-uri subtile la fraze ample, generoase. Violonistul s-a dovedit un interpret profund, stapan pe toata gama coloristica sonora, de o nobila eleganta. Pe tot acest parcurs, orchestra si dirijorul Cristian Florea l-au insotit ca parteneri egali, actori cu roluri de aceeasi importanta. Fiecare membru al ansamblului merita sa fie amintit pentru calitatea interventiilor solistice, fi ecare partida pentru omogenitatea sa, pentru fl exibilitate, sunet cultivat capabil sa se muleze pe fiecare stare. O lucrare remarcabila prin compexitate, diversitate si subtilitate componistica, interpretata cu adevarata maiestrie sub o bagheta ferma si eficienta.
Doina Botu – vioara I, Lola Croitoru – vioara a II-a, Ana Trofi mova – viola si Ala Bejenaru – violoncel sunt cele patru instrumentiste, muziciene adevarate, care au format cvartetul de coarde cu rol solistic in compozitia lui Boris Dubosarschi. Lor li s-a alaturat cu sunetul sau unic, cu precizia ritmica proverbiala, Florin Simion, cel care canta la timpani de o viata. Cu intuitie si spirit de patrundere in profunzimile piesei, Cristian Florea a stabilit o comunicare perfecta cu orchestra si solistii sai, conducandu-i spre realizarea artistica a acestei lucrari extrem de bine scrise. Este o lucrare de mare difi cultate dar si de mare efect, ce ofera spatiu de 'punere in evidenta' fiecarei partide.
Aplauzele indelungi, ovatiile au rasplatit aceasta interpretare si au dus fi resc spre cele doua bisuri oferite cu generozitate: The light shines in the darkness interesanta compozitie de Cristian Florea, cu un mesaj subtil de esenta fi losofi ca (explicat de altfel de dirijorul-compozitor) si Aria din Suita a III-a in Re major BWV 1068 de J.S. Bach, realizata in subtile nuante de piano si pianissimo.
