Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Orice OM altfel are o poveste altfel... Un suflet care pune preţ pe materia cenuşie, care a avut curajul să-şi asume talentul, rostul, care are o dezarmantă lipsă de convenţie, căruia timpul i-a demonstrat că direcţia pe care a apucat – riscantă, curajoasă – era cea potrivită lui, este unul cu totul şi cu totul special. Anul 2006 a fost cel în care un alchimist ingenios a găsit o nouă formulă magică pentru Talisman. Alin Oprea a rămas vocea şi liderul trupei, iar cei care-l completează sunt Alex Lambrino, Claudiu Buna, Geani Matei şi Sebastian Blaj. Ultimul dintre aceştia, şi cu voia dumneavoastră interlocutorul meu şi deloc cel din urmă, este Alberto Bolocan, căruia îi voi rămâne recunoscătoare pentru promptitudinea şi profunzimea cu care a răspuns întrebărilor mele.
Alberto Bolocan trăieşte prin creaţia sa, fie că vorbim de muzică, fie că ne gândim la fotografie. Stilul lui este unul unic, care nu neapărat se încadrează într-un trend sau altul. Pentru un ochi avizat e uşor să descopere nu atât bucuria pe care Alberto Bolocan o emană atunci când urcă pe scenă, cât mai ales emoția ce-l cuprinde când face acest lucru. Altfel nu se poate. Fără acea emoţie, notele nu curg pe strunele chitarei sale. Notele muzicale dezvăluie tot ceea ce cuvintele nu reușesc să facă pe deplin. A învățat să distingă între faima trecătoare și ceea ce durează cu adevărat. Are o finețe instrumentală și maturitate artistică aparte, iar din fotografiile sale înveți să simţi şi să priveşti lumea altfel. Ambiţia sa, curiozitatea pozitivă, talentul pe care-l cultivă cu atât de multă grijă, dar în care a investit atât de multă muncă, spontaneitatea de care dă dovadă mereu şi care nu exclude efortul consecvent din spatele căutării ideilor, toate acestea spun despre artistul Alberto Bolocan, de o modestie dezarmantă de altfel, că respectul pentru realizările altora poate să te ajute să-i depăşeşti prin autodisciplină. Alberto Bolocan are o imensă bucurie de a cânta. Rigoare, ştiinţă, abilitate, însufleţite de strălucirea blândă a pasiunii. Sufletul său reuşeşte să smulgă acestui instrument o gamă de culori neaşteptate, un sunet cristalin pur, tremurat, care se pierde într-o catedrala sonoră. Alberto crede că a fi sincer nu înseamnă să spui tot ce-ţi trece prin cap necontrolând cuvintele... fără să-ţi pese dacă ele dor. “Faptul că tu argumentezi asta prin ideea că «eu sunt sincer şi spun ce gândesc» nu e o dovadă de înţelepciune”, spune Alberto Bolocan. “Vorbim despre muzică, dar nu prea cântăm. Scriem despre iubire, dar nu prea iubim. Contemplăm idei şi concepte spirituale, dar nu prea apucăm să trăim”.
Accesaţi acest link pentru a citi interviul cu Alberto Bolocan
