Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu o lună înainte de concertul de la Bucureşti, Marcel Avram şi D&D Entartainment au organizat o deplasare în SUA pentru concertul AC/DC din Milwaukee, statul Wisconsin.
Dacă plecarea a fost "normală" pe ruta Bucureşti - Frankfurt - New York - Milwaukee, revenirea în ţară s-a transformat într-o veritabilă aventură. Iar într-un singur week-end am zburat din Statele Unite în Iordania, de acolo în Israel şi apoi în Bulgaria.
NORUL CU BUCLUC
Întorşi la hotel după extraordinarul concert desfăşurat la Bradley Center (sala de sport, de 20.000 de locuri, ce găzduieşte în mod obişnuit meciurile echipei Milwaukee Bucks din NBA), am aflat de la CNN despre norul buclucaş din Islanda. A doua zi trebuia să fim la New York pentru a lua, înapoi, avionul spre Frankfurt. Ajunşi pe Aeroportul JFK am realizat că treaba e foarte serioasă, toate zborurile spre Europa erau anulate, fapt ce ne afecta pe toţi.
Şi pe noi, alături de alte mii de oameni care, aşteptând să ajungem acasă, eram obligaţi să ne facem alte planuri. Atunci "comandantul" nostru, Marcel Avram, a hotărât: trebuie să plecăm imediat de aici până când nu va fi şi mai rău. Iar după nenumărate telefoane, a găsit şi soluţia: plecăm la Amann în Iordania, apoi la Tel Aviv, după care "mai vedem".
După un zbor de zece ore şi jumătate am ajuns pe aeroportul din capitala Iordaniei, unde, neavând viză de intrare, am stat vreo cinci ore în tranzit. Deoarece Israelul urma să-şi serbeze Ziua Independenţei, graniţele terestre erau complet închise, deci trebuia să luăm avionul spre Tel Aviv.
ŢARA SFÂNTĂ
După cel mai scurt zbor posibil - douăzeci de minute - am ajuns, în sfârşit, în Ţara Sfântă, unde eram, oricum, mult mai aproape de casă (Frankfurt era închis în continuare). Pentru revenirea în ţară erau luate în considerare trei posibilităţi, Istanbul (cu aeroportul iniţial deschis şi mai apoi închis), Sofia (cu aeroportul deschis în continuare) sau Bucureşti, unde aeroportul era închis, dar erau "discuţii": să-l deschidă sau nu (dacă toţi ceilalţi şi-au închis aeroporturile, noi de ce să n-o facem?).
Era duminică seară, şi am aflat că la Bucureşti urma să se hotărască la nouă seara, da sau ba, dar până târziu în noapte nu am aflat nimic concret, "verdictul" fiind amânat pentru a doua zi dimineaţa. Neavând certitudinea că acest lucru se va întâmpla (şi aşa a şi fost!), cei şapte - români şi bulgari - am luat cursa Tel Aviv - Sofia, unde ne aştepta un microbuz care ne-a adus - în sfârşit - la Bucureşti. Dacă totul s-ar fi derulat conform planului iniţial (fără vulcan şi fără norul aferent) am fi ajuns la Bucureşti - prin Frankfurt - sâmbătă, înainte de miezul nopţii.
În condiţii excepţionale, cu toate zborurile spre Europa anulate, am ajuns doar cu o zi mai târziu. Fapt absolut remarcabil, dar imposibil de realizat dacă nu ai un comandant!
