Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îşi respectă publicul căutând să se prezinte mereu cu ceva nou. Nu-şi bate joc de nimeni, nici chiar de el însuşi. Se respectă, nu se minte singur, este critic cu sine, încearcă să redescopere tot felul de modalităţi artistice pentru a se apropia cât mai mult de cei pentru care crede că există. Altfel nu s-ar mai numi Horia Brenciu.
Jurnalul Naţional: Cine eşti tu?
Horia Brenciu: Eu, din câte mi-am dat seama în ultimii mei ani din viaţă, subscriu la principiile de bază ale Fecioarei. Cred că am devenit un perfecţionist riguros-securist (râde). Mi-a spus cineva pe Facebook că sunt cel mai tare. I-am spus că e drăguţ şi că nu sunt deloc cel mai tare. Fiecare artist din această ţară are publicul lui, de la operă până la manele. Nu trebuie să judeci pe nimeni! Îmi respect toţi colegii de breaslă, dar problema mea numărul unu este ce fac eu...
Te respecţi şi eşti cel mai bun la...?
Panificaţie! Să vezi cum mă ocup de pâine...
Eşti bun la interpretare!
În ultimii ani mi s-a spus că sunt show-man. Pentru a fi show-man îţi trebuie un arsenal foarte puternic! Trebuie să fii bun pe muzică, pe dans, pantonimă, actorie, interactivitate cu publicul, spontaneitate. Ştiu, sunt foarte critic cu mine, dar mai am până a respecta condiţiile a ceea ce înseamnă show şi man! Cu spectacolul de la Sala Palatului voi deschide un prim drum sănătos către această performanţă pe care, într-adevăr, mi-o doresc. Îmi doresc să stau o jumătate de oră în faţa publicului, cu mâinile goale, fără microfon. Pe 25 martie va fi un asemenea debut. Voi face lucruri pe care oamenii nu le-au văzut niciodată într-un spectacol.
Să nu arunce cu ouă şi roşii în tine!
Draga mea, ouăle de bibilică sunt preferatele mele.
Ai fost intitulat şi "măscărici", ai fost telenovelă-man, ai fost de toate. Tu şi Tudor Gheorghe sunteţi cam greu de definit...
Acolo unde-s nalţi stejarii/ Şi ca stejarii ‘nalţi îmi cresc, tâm, tâm, tâm... (Îl las să termine interpretarea, după care îmi continuu întrebarea)
Eşti greu de definit. Tu ţi-ai găsit locul?
Nu! Îmi place să caut. În cei 18 ani – iată, anul acesta fac majoratul – am tot căutat, fiindcă nu am vrut să fac acelaşi lucru de când m-am născut. Îmi dau seama că, de la 1895 încoace, au tot intrat trenuri în gară. Dar trebuie să găsim tot timpul elemente noi... Dumnezeu ne-a dat lumea asta nu să ne batem joc de ea! Dacă am bea cafea cu aceeaşi linguriţă de zahăr în fiecare zi nu s-ar numi tabiet, s-ar numi lene. Viaţa ta îţi stă la dispoziţie şi nu trebuie să-ţi baţi joc de ea. Caută mereu...
Aşa cum spunea şi Forest Gump: viaţa este ca o cutie cu bomboane de ciocolată, nu vei şti niciodată la ce să te aştepţi.
Lui Forest îi plăcea ciocolata. Eu nu am voie să mănânc ciocolată! (râde)
Lucrurile simple îţi sunt de ajuns, nu-ţi doreşti nimic în plus?
De la lucrurile simple începe totul. Vreau să te bucur. Nu vreau să bag în mine mâncare multă. Nu vreau să beau până cad sub masă. Vreau să te bucur! De la asta porneşte drumul meu către public. Mă bucur de fiecare om care îl descoperă pe Brenciu. Eu vreau să cuceresc lumea. Nu m-am oprit la România. Urc pentru prima oară pe scena Sălii Palatului nu doar să am un spectacol, ci ca să-mi iasă perfect totul.
Actoria ţi-a folosit?
Foarte mult, când am filmat la "Om sărac, om bogat"! M-a cuminţit. Sunt actor amator, dar mă bate gândul să mă întorc la ATF. Am făcut un an de scenaristică, comunicaţii audiovizuale. Tot ceea ce fac eu acum este multimedia. Mi-a folosit foarte mult.
Îţi râde ziua şi tu îi răspunzi?
Da. Îmi place şi ploaia. Şi trăsnetul e mişto.
Te-a trăsnit ceva în viaţă?
Nu! Eu sunt trăsnetul! Eu trăsnesc! Dar mă dau şi lovit. E un paradox, dar sunt şi bărbat...
Ai scris nişte versuri dedicate femeii, eu merg mai departe şi te întreb: "Ea, ea, ea şi numai ea/ Eternă ca şi Dunărea/ De s-ar vărsa odată-n mare/ M-aş face pod fără-ncetare/ Eu, ea şi-o simplă cugetare".... Ea, ea – muzica?
E arma mea centrală muzica. Dar şi vorba tihnită îmi provoacă plăcere. Sunt un paradox. Sunt mort, dar viu! (râde)
Ai cântat romanţe la Crizantema de Aur. Altă contradicţie.
Nici cei de la Târgovişte nu se aşteptau la Brenciu să cânte romanţe. Primarul şi-a făcut cruce. Sunt perfecţionist şi vreau ca totul să iasă bine. Nimeni nu a avut norocul vieţii mele de a cunoaşte oameni. Sunt într-o conjunctură norocoasă. Când eram mic cântam în Prund (n.r. – zonă în Braşov), în corul bisericii, iar Dumezeu m-a mângâiat pe creştet de mai multe ori.
