Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se apropie, iata, Boboteaza si Sant Ion, praznic ce incheie ciclul Sarbatorilor de iarna in care colindele au fost nelipsite din casele romanilor iar prin mesajul lor tainic am devenit partasi ai Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos. Daca in unele zone ale tarii colindatorii strabat satele de la un capat la altul doar in noaptea de Ajun, exista regiuni, precum Maramuresul Voievodal, Bucovina, Transilvania, unde aceste cantari ancestrale se fac auzite pana la Boboteaza si Sfantul Ion, cu stihuri specifice: 'Aghios, Aghios/ Trecu Nasterea lui Hristos/ Veniti toti sa ne sculam/ Vitleemul sa-l lasam/ La Iordan sa alergam/ Minune noua sa vedem/ La Iordan, rau frumos/ Acolo vine Hristos (...)'.
Astfel de cantari, ale caror versuri isi au izvorul in negura timpului s-au facut auzite in prag de Craciun pe scena Salii Radio 'Mihail Jora', intr-un concert exceptional realizat de muzicianul Grigore Lese. Pret de doua ore, spectatorii au primit in dar colinda, fiind martorii recrearii unei lumi cu intelesuri profunde, a ritualurilor ce se pastreaza inca in vetrele satelor noastre. Colindatori din Titesti – Tara Lovistei, din Ceru – Bacainti, localitate aflata in apropierea Muresului, Vinerea – Alba, sat in care traditiile sunt pastrate cu sfintenie, Marisel – poarta de intrare in Tara Motilor, au adus cantari neauzite, cu teme cosmogonice, despre facerea lumii, colinde satirice, cantece de Stea ce vesteau Nasterea Mantuitorului, cu versuri greu de decriptat, asemenea colindului cu vidra, ce se rosteste la plecarea din casa, adus de colindatorii din Alba: 'Nascutu-ni-o, crescutu-ni-o,/ Lerni, da lerni Doamnie,/ Doi pomi ’nalti is minunati/ Lerni, da lerni Doamnie/ Si de ’nalti is pan’ la cer/ Lerni, da lerni Doamnie/ Cu vafrsoru-s pe su’ nori/ Lerni, da lerni Doamnie/ De vafrsori s-invarsorati/ Lerni, da lerni Doamnie/ Die colombori sa-ntrupchipati/ Lerni, da lerni Doamnie/ Si-n tupchini l-acesti doi pomi/ Lerni, da lerni Doamnie/ Si-ampuiat si-o vidra neagra/ Lerni, da lerni Doamnie/ Vidra neagra cuibu-si leaga/ Lerni, da lerni Doamnie/Coboran’l- aceasta-i casa/ Lerni, da lerni Doamnie/ Sa nie vediem die frumosi/ Lerni, da lerni Doamnie/ Sa va lasam sanatosi/ Lerni, da lerni Doamnie'.
Vocile solemne ale colindatorilor s-au facut auzite ca si in vatra satului. Au cantat antifonic, grav, de parca s-ar fi luptat. Cantarile s-au suprapus in repetate randuri, asa cum se imbina in hotar atunci cand ureaza la feresti ori in tinda, colindand satul de la un capat la celalalt, pana se reunesc, spre zorii zilei, in 'zoriori de ziua', cum se spune, in mijocul satului. N-au lipsit nici textele de descolindat, asa cum se intampla atunci cand, dupa multe insistente, vreun satean zgarcit refuza sa le deschida celor care umbla cu colinda.
Muzicianul Grigore Lese a conturat alaturi de ei povestea colindului romanesc, esenta folclorica din perspectiva arhaica, explicand fiecare etapa, argumentand prezenta leului, a vidrei, a cerbului de existenta pe teritoriul tarii nostre, din trecut, a trei culte: zalmoxian, mithraic si apoi crestin. I-a rasplatit pe colindatori cu colaci frumos rumeniti, pe care cu totii ii primim de Craciun, dar nu ne-am pus, poate, intrebari despre semnificatia lor: 'Colacul are forma de sarpe iar atunci cand se ofera colindatorilor semnifica raul invins', a precizat Grigore Lese.
Prin vocea muzicianului au rasunat, rand pe rand, multe cantari ancestrale, rod a peste 20 de ani de cercetare pe teren, colinde precrestine, despre front si prizonierat, despre Mesia, despre Sant Ion, dar si cantari vechi ce au emotionat publicul pana la lacrimi. Vocea lui Grigore Lese a devenit punte intre doua lumi, o legatura cu strabunii, invaluita in taina ce a mangaiat sufletele celor prezenti. Ne-a amintit ca 'Nici o sarbatoare-n lume/ Nu are mai mandru nume/ Ca Nasterea lui Hristos/ In Viflaimul frumos' si ne-a indemnat sa ne amintim si de cei plecati dintre noi cantand la unison cu publicul 'O, moarte, ce ti-as plati/ Vita verde-i iedera/ La mine de n-ai veni/ Vita verde-i iedera/ Omule ce graiesti/ Vita verde-i iedera/ Cat ai vrea tu sa traiesti?/ Vita verde-i iedera/...' Ne-a adus aminte ca versul simplu, de demult, contureaza o lume pe care noi nu trebuie sa o lasam sa piara.
Citește pe Antena3.ro
