Prima etapa a competitiei a fost dominata, atat numeric cat si calitativ, de concurentii asiatici. Pianistii japonezi si coreeni au demonstrat, cu totii, un nivel inalt de maiestrie. Se pare ca s-a produs o mutatie in evolutia invatamantului pianistic. Daca in trecut, scoala rusa era mereu pe primele locuri, astazi putem vorbi de o infl orire puternica a performantei muzicale in tari asiatice, despre ai caror tineri competitori noi, europenii, spuneam adesea, cu indreptatire: "Canta ca niste masini de cusut". Apuse sunt acele timpuri! Pianistii din Japonia si Coreea, perfectionati in scoli europene cu traditie si renume, au aratat ca inteleg acest tip de muzica, si-au insusit-o in mod creator si o pot interpreta in multiple variante pe deplin convingatoare.
Ceea ce frapeaza in mod placut ascultatorul este, intr-o prima faza, cultura unui sunet frumos, bogat, variat, potrivit cu stilul fiecarui compozitor. Apoi observam o educatie rafinata a auzului interior, intelegerea profunda a legilor muzicii, o logica si o rigoare in constructie, calitati imbinate cu o frumoasa indrazneala a gandirii personale. Rezultanta cea mai imbucuratoare este impresia de adevar, de traire autentica a muzicii, care ne-a fost comunicata dincolo de emotii, eforturi, optiuni, dileme ce tin de elaborarea unui asemenea program de concurs.
In acelasi timp, o mentiune aparte trebuie facuta cu privire la prezenta romaneasca. Mai intai, toti cei 11
candidati din concurs au avut evolutii foarte bune. Se observa ca au o pregatire initiala temeinica si se constata roadele deschiderii internationale, datorita careia cei mai multi dintre ei au urmat stagii de perfectionare in strainatate. Pe aceste baze, performantele au capatat o mai mare libertate a expresiei, mai multa siguranta si o degajare care contribuie la comunicarea optima cu ascultatorii.
Pe planul continutului, s-a marit capacitatea de intelegere si redare diferentiata a stilurilor, s-a produs o imbucuratoare rafinare si imbogatire a emisiei sonore. Trebuie sa subliniem, in contextul concurentei foarte puternice, programul sustinut de Bogdan Dulu, o personalitate de anvergura cu potential de performanta ce depaseste califi cativul foarte bine. Speram sa-si mentina tonusul si in etapele urmatoare.
Juriul i-a ales pentru a intra in etapa a doua pe Alexander Krichel (Germania), Ilya Poletaev (Canada), Sorin Creciun (Romania), Bogdan Dulu (Romania), Akihito Okuda (Japonia), Caterina Grewe (Japonia), Aurelia Visovan (Romania), Mihai Ritivoi (Romania), Sohn Jeung-Beum (Coreea), Yuka Beppu (Japonia), Jenna Sung (Coreea) si Sung Lee Min (Coreea).
Consideram potrivit sa punctam cateva momente magice create de concurenti pe parcursul evolutiei lor. Astfel, raman in memoria celor prezenti preludiile si fugile de J.S. Bach create de Kim Dong Kyu (Coreea), Okuda Akihito (Japonia), Mine Maiko (Japonia), Sung Jenna (Coreea). Am trait clipe de mare implinire ascultand sonata in Mi bemol major (Hob. 52) de Haydn, cantata de Ilya Poletaev (Canada). Iar creatia sonora a sonatei in Do major (K.V. 330) de Mozart de catre Nishimon Kazuki (Japonia), cu minunata transparenta, maleabilitate, simplitate, cu perlatura sclipitoare si tonul sincer, ne-a amintit de cuvintele prin care Mozart insusi cerea sa-i fie cantata muzica: mit feuer, expression und gusto. Alexander Krichel a cantat un extraordinar Studiu de Chopin (in Do major op. 10), pe care l-a creat, de asemenea fascinant, dar diferit, Okuda Akihito. Un Studiu op. 25 (in terte), a realizat Kim Taeyung (Coreea), transparent ca roua diminetii, iar Sung Jenna a reusit Studiul pe clapele negre nespus de frumos. Cat despre studiile lui Liszt, anul acesta sarbatorit pentru cei 200 de ani de la nastere, Kim Dong Kyu si Grewe Caterina au avut momente fulminante in crearea Studiului transcendental Wilde Jagd, iar Jeung-Beum Sohn a cantat cu o velocitate incredibila, supusa insa vointei de constructie sonora, Studiul transcendental nr. 2, in la minor. Studiul pentru opt degete de Debussy a fost transfi gurat de Lee Jin-Hyeon, iar Soshi Koyama Soshi ne-a uluit cu Étude pour les arpèges composés. Ca program integral, am urmarit cu fascinatie evolutia lui Jingge Yan, singurul concurent chinez, o personalitate exceptionala, creator al unei lumi sonore de neuitat. Iata de ce ne pare rau ca ne despartim de el dupa prima etapa!
La capatul a 17 ore de auditie efectiva, spectatorul motivat poate spune ca n-a avut nici un moment de plictiseala ori de ragaz sa se gandeasca la altceva. Dimpotriva, a fost o experienta solicitanta, un timp concentrat in evenimente sonore care l-au pasionat tot atat de mult cat lectura unui roman de Dostoievski. Dar aventura continua!
DANIELLE LAVAL – membra in juriu (Franta): Personal ma simt incantata sa fac parte din juriul acestui important concurs. As mentiona cateva aspecte de care orice concurent ar trebui sa tina seama cand se prezinta intr-o competitie: in primul rand, sa fi e bine pregatit, apoi sa incerce sa traiasca muzica si sa o interpreteze natural si simplu, dar aceasta este cel mai greu de obtinut daca nu ai o tehnica solida pe care sa te bazezi. Expresivitatea muzicala trebuie sa se cladeasca pe o tehnica foarte bine pusa la punct. Ca membra a juriului, caut sa regasesc in fi ecare participant acel impuls, acea energie muzicala care magnetizeaza si ne umple de beatitudine. Atmosfera printre membri juriului este extrem de destinsa, ne simtim foarte bine impreuna desi suntem discreti unii cu altii, ceea ce mi se parte foarte important.
VALENTIN GHEORGHIU – Juriu pian (Romania): Nivelul de anul acesta de participare la Concursul International "George Enescu' este foarte ridicat, iar numarul mare al candidatilor prezenti arata interesul deosebit pentru acest eveniment atat pe plan national cat si international.
PETER GROTE –Director artistic al fi rmei de piane Kawai (Germania): Sunt cel care furnizeaza instrumentele pentru Festivalul si Concursul George Enescu alaturi de tehnicieni de prima clasa din Germania. Am auzit cateva plangeri legate de pianul de concurs, dar este o situatie normala pentru ca se canta doar pe un singur instrument si este greu de crezut ca absolut fiecare concurent poate fi in egala masura compatibil cu pianul. Am testat personal instrumentul.
AURELIA VISOVAN – concurenta (Romania): Prezenta juriului n-am resimtit-o, pentru ca era plasat in spate, iar concursul s-a transformat pentru mine intr-o sala de concert in care se gasea doar publicul ascultand cu placere. Organizatorii au pornit aerul conditionat care produce un zgomot slab, dar care pe mine personal m-a impiedicat sa ma aud foarte bine. Stiam de la repetitie ca pianul se aude mult mai bine in sala decat de aude pe scena, asa ca nu m-am speriat. Muzica lui George Enescu mi-a placut din copilarie. Numele lui George Enescu este cunoscut, insa multi nu stiu ce compozitor fantastic a fost, asadar incerc sa-l cant cat mai mult atat in Austria cat si in Romania.
PAUL CARTIANU – concurent (Romania): Este pentru prima data cand vin la Concursul International George Enescu, iar emotiile au fost amplificate de reintoarcerea mea in Romania cu aceasta ocazie. Vin de la Salzburg, unde sunt student in prezent. Sunt multe lucruri care m-au surprins atat pozitiv cat si negativ in evolutia mea. Ma asteptam sa pot controla mai bine piesele, dar evident ca scena nu se compara cu o sala de studiu, unde muzica pare mult mai simplu de redat. In general totusi ma declar multumit de nivelul la care m-am prezentat.
MIHAI RITIVOIU – concurent (Romania): Este pentru prima data cand particip la un Concurs International de asemenea anvergura si am avut emotii foarte mari, dar pe masura ce am cantat am reusit sa mi le stapanesc. Mi-a facut placere linistea pe care am simtit-o in sala, iar acustica este extrem de prietenoasa, la fel ca si publicul. Daca m-as reintoarce pe scena, n-as schimba nimic din felul in care am cantat. Cu ocazia acestui concurs am invatat si Sonata nr. 1 in op. 24 in fa diez minor de George Enescu si, desi i-am abordat muzica relativ recent, cu cat o studiez mai mult cu atat devine mai fascinanta, descoperind astfel geniul maestrului.
JINGGE YAN – pian (China): Am avut destul de multe emotii pe scena in aceasta dimineata. Festivalul si Concursul "George Enescu' este deja consacrat international si ma simt onorat sa pot participa pentru prima data la acest eveniment in Romania. Oamenii sunt extraordinari si reusesc sa creeze o atmosfera deschisa si prietenoasa. Muzica lui George Enescu este extrem de interesanta pentru mine si regasesc in ea deopotriva un spirit romantic, dar si contemporan.