Imagini caleidoscopice

Melomanii indrazneti (si s-au dovedit a fi multi la numar!) au ales sa-si petreaca dupa-amiaza zilei de 19 septembrie sub cupola Ateneului, la concertul ansamblului de suflatori
Romanian Brass, dirijat de Adrian Petrescu, si al invitatiilor lor speciali: pianistul britanic Michael Roll si Orchestra de Camera Radio – compartimentul de coarde.

Impatimitii ascultatori stiau ca vor asculta lucrari din muzica secolelor XX-XXI. Probabil ca acum, rememorand evenimentul, le este evident ca au avut parte de imagini diferite, caleodoscopice, ce isi au radacinile in epoca preclasica. A fost mai mult decat un concert, a fost un mini-spectacol reusit, ce a debutat cu o surpriza: Fanfara pentru omul de rand de A. Copland. In scena s-au aflat doar cei trei percutionisti care au dialogat cu suflatorii aflati in afara scenei sub atenta coordonare a dirijorului. Sonoritatea alamurilor, articularea frazelor au dus imaginatia ascultatorului spre practica medievala a atentionarii sonore a cetatii.

Dupa o introducere Largo, sustinuta de ansamblul de suflatori, in care armoniile umbroase si greutatea lentei inaintari au creionat o atmosfera sonora de tristete, preocupare, incrancenare si apasare, explozia temei adusa de pianul solist – incisiva, rapida, plina de accente neasteptate, l-a proiectat pe ascultator direct in atmosfera clavecinistilor, a ostinatoului ritmico-melodic si a decibelilor.

Michael Roll, intr-o forma pianistica excelenta, a fost motorul Concertului pentru pian si instrumente de suflat de I. Stravinski. Pianistul este un vulcan artistic, cu o tehnica impecabila, cu o viteza de reactie instantanee si o cunoastere aprofundata a partiturii. Este un muzician de mare calibru si profesionalism. Ca sa realizezi acest concert, trebuie sa stapanesti perfect elemente stilistice eterogene de la Scarlatti, Händel, Bach, pana la cele de jazz, ceea ce lui Michael Roll i-a reusit pe deplin.

Muzicienii ce formeaza Romanian Brass au fost parteneri activi, atenti in ciuda unor mici decalaje sau a unor nuante de fortissimo prea uniform utilizate. Meritul dirijorului Adrian
Petrescu de a fi format acest ansamblu de suflatori este de necontestat. Un plus de nerv in varful baghetei sale si de exigenta in gestionarea culorilor sonore vor ajuta la cucerirea unei noi trepte in evolutia artistica a formatiei.

Morbido, catifelat, poezie sonora, reverie, sunt uneltele lui Michael Roll in crearea universul sonor din partea mediana. Nuantele mici sunt dificil si greu de obtinut la suflatorii de alama. Atmosfera este intrerupta de episoade dramatice, de explozii dinamice ce au condus spre Finalul cu iz expresionist, de ironie sonora, de jonglerie atat cu starile de spirit contrastante cat si cu nuantele.

Sunt imagini muzicale caleidoscopice, diferite ca factura ce s-au succedat intr-un ritm ametitor. Michael Roll a fost cu adevarat extraordinar! Oare melomanul, oricat de indraznet o fi , este el mandru si fericit ca are ocazia unica de a asculta o lucrare in prima auditie absoluta? Romanian Brass si Adrian Petrescu in postura de solist si dirijor, au realizat prima auditie absoluta a lucrarii Rondo-ul de noapte de A. Iorgulescu. Referirea indirecta la titlul celebrului tablou de Rembrandt ca si reluarea ciclica a unor teme, au sugerat tot epoca preclasica. Adrian Petrescu – excelent in partitura solistica a tamburului major, rol rezervat oboiului. Parcurgerea rondo-ului/rondului este si ocazia de a surprinde efemeridele spatiilor sonore cu care se intersecteaza. Oboiul si singuratatea in noapte, alternata cu imaginile diferite realizate de ansamblul de suflatori, percutie si pian/celesta, au construit tablouri sonore veridice si pline de culoare. Treptat, pe melodia unui cantec de leagan izvorat dintr-o cutie muzicala, luminile s-au stins rand pe rand indemnand la odihna.

Finalul a fost rezervat Muzicii de concert pentru coarde si suflatori de P. Hindemith. Este o piatra de incercare sa fii partener egal la monumentalitatea de granit a ansamblului Romanian Brass, iar coardele Orchestrei de Camera Radio au izbutit aceasta prin omogenitate a sunetului si forta de expresie. Sub bagheta dirijorului Adrian Petrescu, scriitura contrapunctica a fost realizata de fiecare partida instrumentala in parte. Pe suportul creat de instrumentele cu arcus – prin intensitatea si expresivitatea vibrato-ului, frazarea si valorificarea tensiunilor sonore – suflatorii si-au pus in valoare culorile timbrale, au inaltat spatiului sonor. In ansamblu, o colaborare plina de vigoare, aplomb, incantatoare deopotriva pentru interpreti si pentru public.