Întoarcerea din autism

După cele două lansări din Târgu-Jiu şi Bucureşti, astăzi urmează cea de-a treia, la Bu­zău, în Summer Pub, începând cu ora 22:00

Muzica lui Florin Chilian este o experienţă profund intimă şi fiecare o percepe în funcţie de personalitatea sa. Voi încerca să descriu ceea ce am simţit eu ascultându-i cel mai recent album lansat pe piaţă - "Autistul - Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi". Cu alte cuvinte, voi încerca să fac un altfel de cronică de album.

Muzica lui nu lasă pe nimeni ne­mişcat, oricât ar fi de ignorant în materie de experienţă muzicală (Florin Chilian însuşi e un igorant în raport cu pespectiva ideilor preconcepute privind studiile muzicale). Trebuie să recunosc încă de la început că ceea ce s-a întâmplat cu mine după ce l-am ascultat pe "autist" este de-a dreptul înfricoşător. Mi s-a arătat o vamă, am fost "per­ch­e­ziţionată" de gânduri pentru a putea trece în alt real, dincolo de această lume. Şi am trecut. Era graniţa spre mine, spre lumea mea...


De la orchestraţia genială (rea­lizată de Ştefan Elefteriu) până la fiecare cuvânt din fiecare vers al fiecărei piese - tot albumul m-a smuls din ghearele realului proxim, rânced şi bolnav, şi m-a readus în interiorul meu, în miezul eului meu. M-am redescoperit, cu bune şi cu rele, mi-am vorbit, m-am certat, m-am bu­cu­rat, am plâns, mi-am redescope­rit fericirea de a râde, m-am reconciliat cu mine însămi, m-am iubit, m-am urât şi m-am tot urât până când, cu timpul, cu fiecare reascultare a albumului, am început, lacrimă pe lacrimă, zâmbet pe zâmbet, să mă iubesc din nou, să mă simt bine cu mine în lumea mea. Am început să mă simt din nou în siguranţă cu mine - "cu adevărat/ cu adevărat nu au ce să-ţi ia/ nu au cum să-ţi ia" ("Viaţa ca o curvă"), mi-am întins aripile să visez - "îţi dăruiesc acum vise de zbor înalt/ însă în mâini tu nu te poţi bizui/ îţi dăruiesc acum gânduri de-a fi curat/ însă de-acum tu nu/ tu nu-ţi mai aparţii... îţi dăruiesc toate sma­raldele lumii/ hai, arată-mi că poţi/ cuprinde-le-n mâini" ("Toate... toate"), m-am lepădat de tot răul din mine - "îţi dăruiesc acum gânduri de-a fi curat" ("Toate... toate").

Spuneam că este înfricoşător prin ceea ce am trecut. Florin Chilian mi-a înlesnit şi mi-a creditat accesul în mine, m-a lăsat să mă vizitez, m-a ajutat să-mi identific toate buruienile care mi-au năpădit sufletul. Şi m-am purificat, şi am revenit din nou în lume, pregătită să-mi reiau calea cea bună spre propriul meu destin. Mi-am lăsat viaţa să ajungă în viaţa mea, mi-am regăsit puterea de a privi din nou în toate oglinzile lumii. Câteva luni, cât am ascultat piesele pe măsură ce erau gata din studio, am fost autistă. Exista riscul să vreau să rămân doar acolo, în lumea mea, şi să refuz să plec, să nu mă mai întorc printre cei "vii". Nici n-am rămas acolo, nici nu m-am rătăcit, am re­venit cu sufletul curat şi întărit.

Avertisment: "Autistul - Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi" este foarte greu de digerat! De altfel, nici nu este potri­vit pentru orele de masă. Poate crea reacţii adverse. Cu toate acestea, vă recomand să-l luaţi în doze mici (ca pe un elixir, nu ca pe o bere) de câte ori aveţi senzaţia că deveniţi invi­zibili, că sunteţi înghiţiţi de o gaură neagră şi nu înţelegeţi ce mai căutaţi în propria voastră viaţă... Vă ajută să învăţaţi din nou să ascultaţi, să vă ascultaţi, să vă regăsiţi, să vă găsiţi drumul sortit, să fiţi mai buni, să nu mai fiţi ignoranţi! Muzica lui Chi­lian vă salvează sufletul. Dacă mai aveţi ceva de salvat... Albumul îl pu­teţi găsi la magazinele de specialitate din România.