Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru concertul pe care John McLaughlin and the 4th Dimension îl vor susţine mîine la Sala Palatului, de la ora 19:30, basistul Hadrien Feraud (accidentat la mîna dreaptă) a fost înlocuit cu Dominique di Piazza.
Pentru concertul pe care John McLaughlin and the 4th Dimension îl vor susţine mîine la Sala Palatului, de la ora 19:30, basistul Hadrien Feraud (accidentat la mîna dreaptă) a fost înlocuit cu Dominique di Piazza.
► Jurnalul Naţional: Mulţi spun că eşti cel mai tehnic chitarist din toate timpurile. Ce părere ai?
John McLaughlin: Dacă este vorba despre tehnica mea de a cînta la chitară, nu e prima dată cînd sînt etichetat astfel, că în tot ceea ce fac tehnica e determinată. Desigur că viaţa mea este dedicată muzicii şi instrumentului meu, ceea ce, bineînţeles, include şi mînuirea lui. În concluzie, nu contează ce crede lumea despre mine sau tehnica mea, ceea ce contează rămîne muzica.
► Cum e apreciat “Industrial Zen” în contextul peisajului muzical actual?
Citește pe Antena3.ro
Nu ştiu cum îl cred cei din “peisajul muzical”, dar eu îl consider un album bun şi, din punctul meu de vedere, sînt fericit că am înregistrat acest disc. Cred că a avut recenzii bune peste tot.
Un trio fabulos
► De ce albumul “Friday Night in San Francisco” e atît de special?
Pentru că mesajul este transmis într-un mod cu totul special. Pentru prima oară chitara acustică a ajuns să fie îndrăgită de atît de mulţi oameni. În formula de trio a fost vorba de o deosebită complicitate şi intimitate pe care doar chitara acustică o poate oferi, iar eu cu Paco de Lucia şi Al DiMeola am reuşit să realizăm un sunet de chitare de o mare intensitate.
► Dacă ar fi rezistat, Trio of Doom ar fi putut ajunge cel mai mare supergrup din toate timpurile?
Poate ai dreptate, a fost într-adevăr un trio fabulos. Dar Jaco (Pastorious) i-a dat numele potrivit, trio-ul chiar a fost urmărit de blestem şi totul s-a dus. Îmi lipsesc mult, şi Jaco, şi Trio of Doom.
► Care dintre proiecte te-au dezamăgit şi care te-au surprins, prin succesul lor?
Pare destul de ciudat, dar toate proiectele în care m-am implicat au fost, pînă la urmă, peste aşteptările mele. În muzică, niciodată nu poţi fi sigur de succesul comercial. Singurul lucru de care poţi fi responsabil este succesul artistic şi atît timp cît am succes artistic sînt mulţumit de mine. Pot doar să sper că oamenii vor aprecia muzica mea.
Stones, un fenomen social
► Ai cîntat şi blues şi rock dar te-ai dedicat 100 % jazz-ului. Regreţi că nu ai ajuns rock star?
Hai s-o luăm cu începutul. În primul rînd, am fost pianist de muzică clasică (cînd eram mic). Apoi, la 11 ani am început să cînt la chitară, aşa am descoperit blues-ul, flamenco, muzica indiană şi apoi jazz-ul. La mijlocul anilor ’60 am fost, într-adevăr, influenţat de rock, dar nu mi-am dorit niciodată să devin rock star; sînt fericit ca şi chitarist, instrumentul vieţii mele e chitara.
► Ce amintiri ai de la întîlnirile avute cu Jimi Hendrix şi Rolling Stones?
Întotdeauna mi-a plăcut de Jimi, era un chitarist minunat şi un tip foarte modest. Pe Mick Jagger l-am cunoscut, în anii ’60, cu prilejul unor înregistrări, iar în ’69, Stones veneau prin cluburile din New York, să mă vadă împreună cu Tony Williams Lifetime. Mai ales Charlie Watts. Din punct de vedere muzical, Stones nu a fost niciodată formaţia favorită, dar întotdeauna a fost şi continuă să fie un fenomen social. Mick îmi place foarte mult, ca persoană, este un tip prietenos, foarte inteligent, iar pe scenă este extrem de charismatic.
► Muzica românească a fost vreodată o sursă de inspiraţie?
După anii ’70 am ascultat multă muzică din această regiune şi am fost surprins de cît de bine s-a păstrat muzica veche... Am fost impresionat de muzica lui Zamfir şi, în semn de omagiu, i-am dedicat o piesa.
Pere fierte în vin, cu miere
Organizatorii pregătesc pentru McLaughlin şi formaţia sa un meniu ce va conţine supă cremă de sparanghel cu crutoane, file de miel în crustă de muştar cu garnitură de broccoli în sos de vin alb, pere fierte în vin şi servite cu miere şi îngheţată de vanilie, iar în varianta vegetariană felul principal va fi înlocuit cu tortellini cu trei feluri de brînză. Artiştii vor Coca-Cola (nu Pepsi, nu light, nu decofeinizată sau diet) în doze şi sucuri naturale de fructe (fresh de portocale), cinci litri de apă Perrier. Pentru hidratarea artiştilor pe toată durata concertului, organizatorii trebuie să asigure un necesar de minimum opt sticle de apă minerală şi opt de apă plată (cîte două sticle de persoană). Biletele de 200 de lei sînt sold out, ultimele, de 50 şi 150 lei, mai pot fi procurate doar de la Sala Palatului şi magazinul Muzica.
