Muzica lumii în lumea muzicii

Daca editia trecuta a festivalului a gazduit in paginile sale concertistice o suita remarcabila de spectacole unicat ce construiau punti intre muzica clasica si jazzul contemporan, anul acesta, dupa un deceniu de la tragedia Turnurilor Gemene, ciclul WORLD MUSIC aduce in prim plan ideea unor punti de cunoastere umana. Invitatii: Forbidden City Chamber Orchestra, Grupul experimental Inter-Art alaturi de Grigore Lese si Emil Sein, Orchestra de camera si Corul de copii ale Radiodifuziunii Romane, Mario Brunello si Orchestra d’Archi Italiana, Amjad Ali Khan, Amaan Ali Khan & Ayaan Ali Khan, Rami Khalifé, Francesco Tristano & Aymeric Westrich, Missa Johnouchi, Yasmin Levy, Chava Alberstein, Dhafer Youssef, Gustavo Beytelmann sunt alesii care – prin etnia si arealul traditional pe care il promoveaza – reprezinta simbolic cateva din posibilele "statii" ale acestei initieri virtuale in procesul Cunoasterii.
Mai mult decat atat, prin proiectele lor, toti acesti formidabili artisti, creatori si interpreti converg catre acea cale de comuniune spirituala prin sunet care ar putea deveni, intr-o exprimare aparent paradoxala, o arma impotriva oricarui confl ict pe care fragila structura umana n-ar gasi resurse sa-l aplaneze.

Purtand o titulatura a carei metafora se ingemaneaza cu realitatea, Orchestra chineza a Orasului Interzis si-a conceput programul ca un balans intre tipologia traditionala, mentinuta intr-o impresionanta stare de conservare, si nivelul compozitiei contemporane (care utilizeaza de altfel, ca sursa primara de inspiratie, elemente apartinand puternicei culturi a acestei natii). Instrumentele traditionale (pe care publicul a fost invitat sa le vada indeaproape, pe scena, la sfarsitul concertului) au fost manuite cu delicatete dar si cu extrema virtuozitate atunci cand acumularile expresive guvernau fluxul sonor.

Dominata de un narativism cu valente predominant descriptive, propriu spatiului cultural asiatic, poetica discursului sonor a fost agrementata cu interventia solistica a unui tanar contratenor care a interpretat succesiv, cu o uimitoare versatilitate, o piesa preluata din folclor, un cantec de Dvorák si aria Lascia ch’io pianga din Rinaldo de Händel, acompaniat cu rafinament de sonoritatea acelorasi instrumente traditionale.

Pentru violoncelistul Mario Brunelli, conceptul proiectului Odusia rezoneaza cu factura plurietnica a Siciliei, reprezentand insasi Odiseea unui potential vizitator care descopera mixtura de parfumuri a acestui colt de lume mediteranean, loc de popas cel putin
pentru spanioli, sarbi, turci, armeni.

Odusia include mostre din muzica acestor popoare, pentru a se incheia cu ampla lucrare a lui Giovanni Sollima, Spasimo, dedicata unei biserici ramase neterminata, martor tacut al privirii Divinitatii asupra zbuciumului lumii. Culoarea temperamentala specific mediteraneana au amprentat evolutia lui Mario Brunelli si a Orchestrei d’Archi Italiana, din randul careia am remarcat un percutionist de o formidabila sugestivitate.

Amjad Ali Khan si fiii sai cred ca a face muzica se traduce printr-o stare de gratie, insusi acordajul instrumentului creat de stramosii sai, sarodul, reprezentand un ritual in sine care precede (insotit de intonarea repetata a raga-ului pe care se va baza cantarea) evolutia improvizatorica propriu-zisa. Taal-ul (ritmul) este la randul sau esential, atat pentru sustinerea dinamicii interioare a compozitiei, cat si pentru departajarea clara a tipologiei acesteia: masculine sau feminine. Incredibilul pianist si compozitor libanez Rami Khalifé si-a organizat mai mult decat logic propriul Chaos, opozitia permanenta dintre sonoritatile telurice realmente explozive si calmul perfect al unei inefabile "supralumi" sonore intruchipand elocvent imaginea traumatizanta a permanentelor conflicte care i-au macinat tara natala si i-au intunecat copilaria.

Colaborarea cu pasionatul pianist Francesco Tristano si excelentul percutionist Aymeric Westrich i-a inlesnit alcatuirea unei formatii ce s-a sudat organic, Aufgang continuand sa experimenteze intuitiv acea ascensiune continua, proprie dinamismului interior dar si particularei sensibilitati a lui Khalifé. Incadrabile in aceeasi estetica a non-finitului ca si demersul improvizatoric din traditia indiana, compozitiile sale nu se incheie ci se intrerup intrun anumit punct, mentinand starea de continuitate si dinamitand conceptia europeana asupra strictei incadrari temporale.

Titlurile sectiunilor piesei pentru pian a compozitorului libanez: Nastere, Distrugere, Haos si Renastere par a-si gasi o neasteptata corespondenta in denumirile celor 7 parti ale impresionantei lucrari, creatoare de atmosfera, a Mihaelei Vosganian, Calea ingerului uman: Acasha, Bunavestire, De-a ascunselea, Cantecul iubirii neconditionate, Calea intelepciunii, Moarte si renastere, Samadhi.

Cele 7 stari ale fiintarii terestre combina insa, spre deosebire de Chaosul lui Khalifé, demersul interpretativ al solistului de muzica traditionala (care reveleaza "bagajul" folcloric propriu-zis) cu partitura orchestrei conventionale si interventiile solistice ale saxofonului, dar si cu grupul experimental care introduce instrumentarul electronic alaturi de stravechiul didgeridoo australian.

Invaluind publicul in ritmuri sudamericane, Corul de copii al Radiodifuziunii a completat – contrastant dar revigorant – programul serii interpretative romanesti din cadrul ciclului WORLD MUSIC. "Muzica este armonia Cerului si a Pamantului, imaginea puterii spirituale" (Forbidden City Chamber Orchestra). "Muzica vine de la Dumnezeu" (Mario Brunelli). "A canta reprezinta un dar natural provenit de la Dumnezeu; doar prin sunet simt prezenta Lui" (Amjad Ali Khan). "Muzica m-a transpus intotdeauna in magie" (Rami Khalifé).

Dincolo de timp si spatiu, de culoarea pielii, de apartenenta sociala, etnica sau religioasa, confundandu-se cu traditia care-i confera multiple semnificatii, MAGIA MUZICII EXISTA! Distrugand bariere conventionale si asternand poduri de fl ori intre suflete, readucand Omul in comuniune cu energia divina, cu semenii lui si cu sine insusi.