„Muzica tinereții fără bătrânețe,” cu dirijorul Leo Hussain și violonistul Vlad Stănculeasa, la Filarmonica „George Enescu”

Programul este alcătuit din două lucrări de Wolfgang Amadeus Mozart  - Divertisment în re major pentru coarde, KV136 și Concertul nr. 4, în re major, pentru vioară şi orchestră, KV218 – și din Simfonia nr. 5, în mi bemol major, op. 82 de Jean Sibelius.

Dirijorul britanic Leo Hussain este recunoscut drept unul dintre cei mai importanţi interpreţi din generaţia sa ai muzicii lui Mozart, precum şi ai celei de a doua şcoli vieneze şi ai capodoperelor secolului XX. Violonistul Vlad Stănculeasa se află la prima întâlnire cu Leo Hussain, fiind entuziasmat de perspectiva colaborării cu un muzician specializat în estetica mozartiană. „Sunt convins ca vom descoperi împreună modalități de a pune în valoare genialitatea și prospețimea acestei muzici”, a declarat violonistul. „Să revin pe scena Ateneului, după cinci ani, înseamnă deopotrivă emoție si nerăbdare. Mi-era dor de orchestra Filarmonicii George Enescu, voi reîntâlni muzicieni dragi care ocupă un loc important în parcursul meu artistic. Programul serii mi se pare un semn al destinului: Mozart și Sibelius sunt doi compozitori care mi-au marcat existența: dacă Mozart a rămas mereu acel simbol al perfecțiunii către care toţi muzicienii ar trebui să năzuiască, Sibelius este compozitorul pe care l-am descoperit în anii de ucenicie la Orchestra Simfonică din Göteborg. Expresie a sensibilității nordice, muzica sa a fost mereu, pentru mine, o muzică a dorului de casă, pe care, iată, voi avea ocazia să o ascult, de această dată, acasă”, a subliniat Vlad Stănculeasa.

Concertul nr. 4, în re major, pentru vioară şi orchestră, KV218 de Mozart reprezintă o adevarată bijuterie a clasicismului muzical. „Ador sa redescopăr plăcerea lui Mozart de a compune, am simțit mereu că muzica sa reconstituie traseul celei mai sincere emoții artistice. Ușurinta lui de a jongla cu forma clasică, modul în care reușește să inventeze respectând regulile genului, mă duce cu gândul la jocurile sale din copilărie, când, cu ușurinţă, transforma sonatele lui Bach în concerte.  Concertul nr. 4 rămâne un etalon de creativitate: forma pare expresia cea mai naturală a conținutului, iar contrastele din final par să rescrie regulile rondoul clasic. Virtuozitatea sa rămâne în permanență melodică și mă declar cucerit de faptul că vioara lui Mozart nu trebuie să lupte pentru supremație în fața orchestrei. Deși extrem de tânăr în momentul scrierii (Mozart nu împlinise 20 de ani în 1775), partitura acestui concert rămâne expresia unei sinteze mature între gândirea clasică si sensibilitatea personală. De fapt, reprezintă muzica tinereții fără bătrânețe, pe care i-o datorăm lui Mozart”, a punctat violonistul invitat al Filarmonicii „George Enescu”.

LEO HUSSAIN

Dirijorul britanic  Leo Hussain  este recunoscut drept unul dintre cei mai importanţi interpreţi din generaţia sa ai muzicii lui Mozart, precum şi ai celei de a doua şcoli vieneze şi ai capodoperelor secolului XX. Leo Hussain a studiat la Cambridge University şi la Royal Academy of Music din Londra. Curând, cariera sa a înregistrat de succese notabile la Festivalul de la Salzburg, unde a fost asistentul lui Simon Rattle la pupitrul Filarmonicii din Berlin şi al lui Valery Gergiev, alături de Filarmonica din Viena. A avut colaborări strânse şi cu alţi dirijori de prestigiu, precum Daniel Barenboim şi Yannick Nézet-Séguin.

Leo Hussain conduce frecvent spectacole la Theater an der Wien, iar în 2016 a realizat un debut foarte bine primit de critica de specialitate la Royal Opera House - Covent Garden cu opera Oedipe de Enescu, descris în Sunday Times drept „o interpretare muzicală de un impact covârşitor”. Alte succese ale lui Leo Hussain din genul teatrului liric includ producţiile Richard Strauss - Capriccio (la Opera din Santa Fe), Britten - The Rape of Lucretia (pentru Glyndebourne Festival Opera), precum şi spectacole pe scenele La Monnaie Bruxelles, English National Opera, Opera de Stat Bavareză şi Opera de Stat din Berlin.

VLAD STĂNCULEASA

Exponent al tinerei generații de violoniști români, Vlad Stănculeasa s-a născut la Craiova în 1984, începând studiul muzicii în orașul natal. S-a perfecționat apoi la Universitatea Națională de Muzică din Bucureşti, la Academia de muzică “Yehudi Menuhin” din Gstaad și la Conservatorul din Lausanne, avându-i printre îndrumători pe Ștefan Gheorghiu, Ladislau Csendes, Liviu Prunaru, Pierre Amoyal. A participat la numeroase masterclass-uri susținute de nume de rezonanță ale artei interpretative. Încă din anii de studenție a obținut numeroase premii la diverse concursuri naționale și internaționale, importante fiind premiul al II-lea la Concursul “Renate Molinari” și Premiul special al Concursului Internaţional “George Enescu”, ediția din 2007, care i-au adus consacrarea și i-au deschis drumul unei cariere solistice apreciate. A cântat pe scene faimoase alături de orchestre de renume și a fost invitat în festivaluri internaționale prestigioase, stăpânind marile opusuri ale repertoriului violonistic. A fost concertmaistru al Orchestrei Simfonice din  Göteborg . Cântă pe o vioară Sanctus Serafin din 1739, ce i-a aparținut lui George Enescu. Acesta i-a dăruit-o lui Yehudi Menuhin, care a păstrat-o până la moartea sa, în 1999.