"Nu sunt adepta modernismului în sine"

Ceea ce cred ca ii lipseste astazi societatii noastre romanesti si societatii in general este ceea ce Oedipe ne invata prin modul lui de a gandi si de a actiona: asumarea responsabilitatii faptelor si greselilor noastre. Ceea ce cred ca ii mai lipseste societatii noastre, sau se ignora, sau se uita, este sprijinirea acesteia pe modelul unor mari personalitati si mari destine, ca cel al lui Oedipe, care prin verticalitatea gandirii si prin deciziile sale in momente grele poate readuce demnitatea si echilibrul unei societati.

Teatrul antic grec avea o puternica misiune sociala. Pe Enescu, nu doar jocul celebrului actor Mounet-Sully l-a impresionat cand a vizionat piesa de teatru, ci drumul fabulos al acestui personaj, care si-a asumat responsabilitatea tuturor faptelor sale.

Nu sunt adepta modernismului in sine. M-am aplecat cu mult respect asupra partiturii, impreuna cu echipa de realizatori (dirijorul Tiberiu Soare, scenografa Viorica Petrovici, coregraful Razvan Mazilu si maestrul de cor Stelian Olariu), incercand sa punem in valoare atat rafi namentul cu totul special al sonoritatilor enesciene cat si constructia muzical-dramatica extrem de solida. Am dorit ca relatiile dintre personaje sa fi e deosebit de umane, dar in acelasi timp sa pastreze poezia si semnifi catia legendei de unde vin.

Am simtit nevoia sa accentuez, prin pozitionare si atitudini, personajul colectiv, acel "zid viu cu care tragedia are nevoie sa se inconjoare", dupa cum spunea Schiller. Enescu nu a scris o piesa de teatru cu muzica. A scris o opera in care a notat cu minutiozitate toate indicatiile de expresie. Atat pe mine cat si pe scenografa Viorica Petrovici ne-a obsedat ideea drumului vietii lui Oedipe cu momentele sale fundamentale: nasterea, casatoria si moartea, in fond ciclul vietii, cu devenirea si revenirea sa perena, asemenea unei spirale, care, din punct de vedere ideatic si plastic, reprezinta leitmotivul spectacolului.

Spirala contine prin forma sa intrinseca o simplitate expresiva si dramatica totodata. Spirala duce undeva, asa cum orice existenta umana duce catre ceva. In mod voit, asa cum cere partitura enesciana, am creat momente de armonie si disarmonie a cetatii si a societatii, fi e prin plastica miscarii in scenele de ansamblu, fi e prin schimbarea liniilor clare ale decorului, fie prin culori contrastante ale ambiantei si luminii, fi e prin imagini sugestive proiectate. Am gandit prin miscare si decor delimitarea clara a rangurilor sociale, acest aspect reiesind din dramaturgia muzicala a partiturii. Am creat din miscare si costum sugestia apei, a focului, a crudului adevar ce ne inconjoara, a pericolului ce navaleste asemenea unei lave vulcanice.

Am simtit nevoia ca pentru o clipa, la ritualul sarbatoririi nasterii copilului, cand poporul exclama fericit "Enfant divin, royal enfant!" sa creez iluzia unui Oedipe perfect, frumos si armonios, asemenea lui Adonis, asa cum si-l doresc parintii lui, Iocasta si Laios.

Aceasta noua productie cu opera Oedipe se face in totalitate cu "fortele casei", fi ind foarte imbucurator faptul ca se poate crea in totalitate in timpul repetitiilor atmosfera de echipa. Am avut avantajul faptului ca, din punct de vedere muzical, a existat o pregatire solida. Baritonul Stefan Ignat a jucat acest rol nu numai in Romania, cu regizori de notorietate internationala. Are capacitatea de a se adapta de fiecare data la "un altfel de Oedipe".

Lucrul cu corul si cu baletul pentru mine este de fi ecare data fascinant, mai ales pe o asemenea partitura ofertanta. Am participat la aproape toate repetitiile baletului, incercand impreuna cu Razvan Mazilu sa cream "sufletele copacilor", "apa lui Dirce", lava vulcanica sau umbrele pamantului. Ma consider norocoasa ca pot sa dau viata in contextul Festivalului International George Enescu acestei fabuloase partituri alaturi de colegii mei realizatori, solisti, coristi, balerini, instrumentisti si tehnicieni ai Operei Nationale Bucuresti.

Nascuta la Iasi, Anda Tabacaru Hogea a studiat pianul la Colegiul National de Arta Octav Bancila din orasul natal, muzicologia la Universitatea de Arte George Enescu din Iasi (promotia 1986), apoi regia de opera la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti (promotia 1995). Este doctor in muzica, teza: "Dramaturgia muzicala in opera romantica si importanta sa in arta spectacolului liric". A realizat numeroase spectacole de opera, majoritatea la Galati, Iasi si Bucuresti.
La Hiroshima, in Japonia, a montat, Carmen, Boema si Tosca si a sustinut, timp de opt ani, cursuri de maiestrie artistica la Tokio, Hiroshima si alte orase japoneze. La aceste cursuri se adauga si un master class in cadrul Zilelor Muzicale de la Castelneau-Magnoac (Franta). Este castigatoare a mai multor premii si distinctii precum: "Cel mai bun spectacol al anului" pentru Mefi stofele de Boito sau in 2000, Meritul cultural in grad de Cavaler pentru intreaga activitate.