Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prin actuala prezenta in Festivalul international George Enescu a notabilei formatii camerale din LAUSANE condusa de CHRISTIAN ZACHARIAS, beneficiem de un weekend Robert Schumann (1810- 1856).
Alegerile repertoriale ale celor trei concerte au urmarit varietate in contextul stilistic (cat este posibil la Schumann), noutate – lucrari mai putin cantate in stagiunile noastre –, popularitatea unor opusuri. Nu este de neglijat contactul cu virtuozitatea instrumentala, prioritare fiind, evident, evolutiile pianistului Christian Zacharias (il prefer in aceasta ipostaza).
In posteritate, Schumann a intrat prin creatia dedicata liedului, simfoniei, pianului, aceasta din urma izvorata si din infl acarata iubire fata de sotia lui, Clara, fiica profesorului de pian al compozitorului, una dintre cele mai inzestrate concertiste ale vremii.
Introducere si Allegro de concert in re minor, op. 134, scris in 1853, este dedicat lui Johannes Brahms, prieten apropiat al familiei muzicianului: o partitura de scurta intindere (cca. 8 minute), stralucitoare, cu frumusete melodica (tema principala a introducerii este minunata). Un "aperitiv muzical" foarte potrivit in deschidere de concert si ciclu Schumann.
Concertul in la minor pentru violoncel si orchestra, op. 129, are o particularitate a constructiei: cele trei miscari – Allegro (Nicht zu schnell, la minor), Adagio (Langsam, mi major), Final, vivace (la minor, la major), sunt interpretate fara pauza intre ele. Prima parte – in forma de sonata–, expune momente contrastante: generozitate calma, ritmuri sincopate, dramatism (in dezvoltare). Fara cadenta se intra in miscarea mediana – forma de lied, dominata de cantabilitate meditativa. Revenirea la tema initiala din Allegro, tranziteaza catre finalul concluziv, solicitant pentru virtuozitatea solistului, caruia ii este rezervata totusi o cadenta (cu acompaniament orchestral).
Fara atribut de celebritate, lucrarea ocupa totusi un loc important in literatura muzicala dedicata instrumentului.
Simfonia a II-a in Do major, op 61, a fost dedicata lui Oscar I, regele Norvegiei si al Suediei. Prima auditie a avut loc la 5 noiembrie 1846 la Leipzig. A fost scrisa intr-o perioada nefasta a vietii compozitorului marcata de primele semne ale bolii care avea sa-i fie fatala. De unde si caracterul ei ambiguu – resemnare si rezistenta, patetism si exuberanta de suprafata. Este structurata in maniera clasica – patru miscari. Prima parte (cca. 8 minute), duce cu gandul la beethoveniana lupta cu destinul. Tema introductiva (reluata la final), este solemna in timp ce tema Allegro-ului propriu-zis este predominant ritmica, dezvoltarea aducand contrastul melodic. Mentinerea tonalitatii – Do major asigura unitatea armonica.
Violoncelistul de origine braziliana ANTONIO MENESES (n. 1957), revine pe scena Ateneului Roman; in martie a concertat sub bagheta dirijorului David Gimenez Carreras. Remarcat din adolescenta in mediul muzical, a studiat in Germania; in 1982 obtine Marele Premiu si medalia de aur la Concursul Ceaikovski de la Moscova. A cantat sub bagheta unor dirijori celebri, este invitat pe scene cu traditie muzicala din Europa, Asia, Statele Unite, acompaniat de ansambluri de renume. In paralel cu activitatea concertistica, solistul preda cursuri de maiestrie in Europa, America si Japonia.
Binecunoscut publicului roman, CHRISTIAN ZACHARIAS (n. 1950) revine in nocturnele Festivalului. Pianist de renume, distins cu numeroase premii, abordeaza si dirijatul de orchestra – debut in 1992, cu Orchestra Suisse Romande. Dupa concerte europene, a fost solicitat si in Statele Unite. Din 2000 este Directorul artistic al Orchestrei de camera din Lausanne, din stagiunea 2009-2010 este cooptat in conducere la St. Paul Chamber Orchestra. Dirijeaza programe de opera, chiar si ... opereta. A aparut in filme documentare despre Domenico Scarlatti si Robert Schumann.
