Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
BUCURESTI.1980. O seara linistita de primavara comunista. Este putin trecut de ora unsprezece noaptea. Un vant cald adie printre blocurile si aleile din Drumul Taberei. Din cand in cand cate o masina strabate cu frica parca bulevardul pustiu si slab luminat care taie cartierul de blocuri...
BUCURESTI.1980. O seara linistita de primavara comunista. Este putin trecut de ora unsprezece noaptea. Un vant cald adie printre blocurile si aleile din Drumul Taberei. Din cand in cand cate o masina strabate cu frica parca bulevardul pustiu si slab luminat care taie cartierul de blocuri. La parterul blocurilor spatii mari in interiorul carora de-abia poti distinge de la distanta cateva produse pe rafturile aproape goale. ALIMENTARA, MACELARIE, LIBRARIE, LOTO-PRONO, ABC sunt cuvinte care compun reclame luminoase palpaind incomplet. Intunericul se infasoara strans pe blocurile mari si tacute. Cateva ferestre luminate indraznesc sa sparga aceasta dominatie neagra. Este sambata seara. Si nu se aude nici un sunet. Programul de cateva ore al televiziunii publice s-a incheiat. Ultimele imagini cu stema Romaniei si acordurile imnului national lasa loc invaziei puricilor. Televizoarele se resemneaza rand pe rand. Ca si oamenii care se pregatesc de culcare. Cei batrani isi pregatesc sticlele mari de lapte si scaunelele pentru cozile de a doua zi. Cativa mai indrazneti butoneaza radiouri cu unde scurte pentru a prinde postul libertatii: Europa Libera. Sistemul pedepseste grav cu anchete si de cele mai multe ori arest sau chiar inchisoare pe cei care asculta acest post. Este o seara linistita de primavara comunista. Cu toate astea dac-ai asculta mai atent ai putea auzi muzica venind dinspre una dintre ferestrele luminate. Dincolo de geamuri, sase tineri se inghesuie vesel intr-o sufragerie mica si se zbantuie hazliu. Baietii se mai opresc din cand in cand si isi toarna in pahare bere din sticle de un litru. Pe o masa mare se asterne un soi de bufet care contine rosii, branza, salata de vinete si parizer asezate pe farfurioare albe. Doua franzele mari, nefeliate completeaza tabloul culinar. Parizerul dispare in viteza. In dreapta mesei pe un fel de noptiera mai inalta un pick-up Unitra si doua "boxe" genereaza muzica. Boxe argintii. Deasupra boxelor sunt asezate intr-un echilibru precar discuri de vinil: Beatles, Led Zeppelin, Rolling Stones. Copertile sunt mari si colorate. Cele mai multe ii reprezinta pe membrii formatiei intr-o fotografie de grup. Undeva pe jos in alt colt al camerei un covor facut sul dezvaluie, parchetul devenit ring de dans. Fetele poarta sandale platforma care scot in evidenta glezne fine si mobile in miscari sacadate. Doua dintre ele poarta batice hippy inflorate si fuste colorate peste genunchi. Si cercei lungi. Cea de-a treia are parul lung prins in doua cozi groase si tenul masliniu care ii accentueaza ochii negrii, vii. Este inalta si slaba si arboreaza tot timpul un zambet firav in contrast cu ochii patrunzatori. Are un aer de printesa tiganca rod al unei nopti de iubire intamplatore. Ea poarta blugi evazati ca si cei trei baieti care se zbenguie in jurul ei. Se danseaza continuu. Cu ochii inchisi toti isi arunca mainile in toate directiile isi indoaie trupurile, se invartesc pe loc, inventeaza miscari, se intrepatrund. In vitrine paharele si farfuriile familiei danseaza si ele stimulate de cei sase. Dintre baieti unul cu parul lung si o bentita rosie de lana impletita se agita si stapaneste ferm ringul de dans improvizat. Se tranteste in genunchi si se infasoara jur imprejur cu cablul unui microfon imaginar. Printesa tiganca intra in jocul lui si se desfasoara lasciv deasupra. El se lasa usor pe spate cantand la chitara in timp ce ea il incaleca si apuca microfonul. Cantecul se termina si cei doi raman pe pozitie zambind stingheriti. Ii salveaza o balada. Ea se prelinge usor si-i cauta buzele. Celelalte doua perechi danseaza imbratisate. Unul dintre baieti fumeaza ritmic in timp ce isi tine strans partenera de mijoc. Trage cu sete din tigara apoi isi coboara mana lunga pe langa corp si sufla fumul in lateral dupa care isi asterne buzele pe gatul iubitei sale. Toata lumea se saruta lung. Ultimele acorduri ale baladei ingheata orice miscare si pentru o fractiune de secunda se aude harsaitul acului pe disc. "I canât get no satisfactionn!!!!" Grupul sare brusc in picioare si toti incep sa topaie la unison ca scosi din minti. Niciunul dintre ei nu aude bataile din usa pana cand melodia nu se opreste moment in care cel mai scund dintre baieti, un pusti cu chelie si pulover rosu, crosetat, se repede catre pick-up si ridica acul care zgarie discul aflat inca in miscare. Discul se invarte in gol.
-Militia! Deschideti,usa!!! Smaranda isi aranjeaza cozile si cerceii si se indreapta spre usa.
Inainte sa deschida se uita la cei cinci. Luca isi scoate bentita de pe capul care incuviinteaza. Ceilalti se numesc Rodica si Ion, Aura si Mitea cel cu pulover rosu.
-Deschideti usa c-o spargem. Militia!! Smaranda trage aer in piept si deschide. Trei militieni intra in casa si se opresc in mijlocul ringului de dans. Cei trei formeaza un triunghi isoscel al carui varf e reprezentat de un plutonier gras cu mustata ochi negri mici, fata rotunda si ceafa de taur. Ceilalti doi in vizibila stare de subordonare fata de varful triunghiului privesc curiosi in jur incercand sa arboreze un aer ridicol de ancheta. Ce faceti aici tovarasi? Nimeni nu raspunde.
- Ce faceti ma aici? Ascultam muzica, sopteste gatuita Smaranda.
-Nu mai spune, raspunde grasul. Ia uite ba, parizer. Parizer la studentii astia.
Citește pe Antena3.ro
-Ce credeti ma ca nu stim ca ascultati muzica? Pai se-aude de la parter. Aveti idee cat e ceasul tovarasi?
-10:30, raspunde Luca, dar e sambata si nu ne-am gandit ca...
- Ce muzica ascultati tovarasi?
- Beatles, Rolling Stones, se repezi Ion fericit.
-I-auzi ma asculta muzica capitalista...
-Pai da, zice Luca, pentru ca suntem in Bucuresti.
- Ce-ai zis ma? se intoarse brusc grasul.
-Pai suntem in capitala si ascultam muzica capitalista, caa caapitala e cea mai tare cu muzicaa caapitalista... in timp ce o lucire ciudata i se aprinse in ochi.
- Ba, studentule, cum te cheama pa tine?
- Luca Pamfilov ma numesc.
- Luca nu... sopti inca o data Smaranda.
- Toarasuâ Luca ai buletin la tine?
- Da. Am.
-Am dansat si noi putin si ne-a luat valu si-am dat muzica prea tare stim ca e trecut de zece si... incerca timid Mitea.
- Ia scoate buletinuâ tovarase Luca.
- Pentru ce? Bulanul lovi in plin si sangele inunda pe loc fata lui Luca.
- Ce gura ma-tii pui ma atitea intrebari si bulanul lovi din nou. Luca dadu sa riposteze dar cei doi militieni il imobilizara in timp ce grasul se intoarse amenintator spre ceilati.
- Ce faceti ma aici? Va adunati impotriva partidului ma? Pai nu dorm tovarasii din bloc din cauza voastra ma? Sangele siroia pe fata lui Luca.
- Scoateti ma buletinele ca va ia dracu pe toti, urla grasul ca scos din minti.
- P-asta duceti-l la masina sa vorbim cu el la sectie!
- Tovarase militian, incerca Smaranda.
- Ce e tovarasa? Va ascult, raspunse plutonierul schizofrenic de calm.
- Nu il duceti la sectie, va rog...
- Astea se confisca pentru interogatoriu replica grasul indicand vinilurile rock.
- Tovarase militian va rog sa va legitimati, rosti deodata Ion limpede si articulat.
- Ce-ai zis ma vagabondule?
- Va rog sa nu ma insultati si sa va legitimati. Rodica incepu sa planga incet si constant.
-Legea cere sa va legitimati inainte de a ne legitima pe noi. Plutonierul incepu sa se caute prin buzunare cu ochii de porc mariti de uimire. Siroaie de transpiratie se iveau de sub cascheta in timp ce isi cauta actele prin uniforma stramta.
- Sa ma legitimez, pai ma legitimez ma imediat, ma legitimez, cum sa nu ma legitimez... poftim tovarase legitimatia. Ion o lua si o verifica cu deznadejde. Ceilalti doi militieni isi fac aparitia in cadrul usii de la intrare.
- L-am bagat in masina tovarasu Bazga, da-i curge sange rau si o sa pateze bancheta, rosti unul cu naduf ca si cand ceva neprevazut strica munca unei zile intregi.
-Luati-l ma si pe asta. Tulburarea ordinii si linistii publice. Luati si discurile alea ca sa vada baietii ce faceau astia p-aici. Tu ramai cu tovarasele si tovarasu student si ia-le datele. Asta-I tara serioasa ma jigodiilor in care se munceste. Si sambata seara se odihneste lumea ma, nu da muzica tare noaptea ma jigodiilor... Asa multumiti voi statului ma? Statuâ va da carte ma, va da da carte si voi in loc sa invatati ascultati muzica capitalista si va pregatiti sa fugiti din tara ma? Pastele mamii voastre de studenti... Hai ma luati-le datele si hai sa mergem va astept jos... Miltianul se invarte pe calcaie si da sa iasa dar o forta invizibila pare sa-l tina inca in loc. Se intoarce si cauta ceva cu o privire tampa incremenita pe figura de porc si nu-si poate explica de ce nu vrea sa plece. Smaranda il priveste uimita si asta ii lumineaza trasaturile fetei scotind la iveala o frumusete curata si smeada. Militianul rasufla greu. Deodata privirea ii incremeneste pe un aparat de radio langa o fereastra. Antena e impovizata dintr-un fir infasurat pe manerul de metal.
- Ia sa vedem ce radio ascultati voi tovarsi studenti, rosteste militianul lovit parca de o revelatie. Smaranda nu face nici o miscare. Stie. S-a terminat. Se gandeste ca nu trebuia sa fie decat un chef cu parizer si bere si muzica rock. Ce repede si usor se prabuseste totul in viata, apuca sa mai gandeasca. Plutonierul invarteste pontentiometrul si vocea limpede, baritonala a crainicului de la Europa Libera invadeza camera condamnand comunismul si sase tineri.
BUCURESTI 17 iulie 2007
Smaranda isi cauta locul in multime impreuna cu sotul ei un barbat scund si slab cu aer de turist stresat. In jurul ei, mii de oameni vibreaza in asteptarea marelui eveniment.O orchestra de ganduri pestrite incearca sa se acordezeze la unison. Lumea e vesela, bine dispusa. Unii stau in picioare si isi striga prietenii de pe aiurea, ridicand pahare din plastic. Se bea bere. Multa bere. Smaranda simte o durere in piept. De fapt simte durerea din piept. S-a obisnuit cu ea de ceva vreme. Nu e o durere e mai degraba o apasare si senzatia ca va izbucni in plans dintr-un moment in altul. Isi mangaie cerceii privind distrata hoardele de tineri de pe gazon care alearga sa prinda un loc in fata. Stadionul se umple incet, incet. Smaranda isi mangaie cerceii. Sunt aceeasi cercei din ziua in care a ajuns in beciurile securitatii pentru ca asculta Europa Libera. I-au luat pe toti. Si ea si Ion si Rodica si Luca si Mitea, Aura, toti. Isi amintea limpede si constant bataia, peste buze peste sani, sacii cu apa si bulanele, rabdarea anchetatorilor si umilinta. Mai ales umilinta. Incercase fara speranta sa-si scoata din cap toata acea perioada. Era insa ceva ce ducea cu ea un apendice agatat de locul unde se formeaza amintirile un macaz care nu-i lasa mintea sa se inunde cu alte amintiri si sa uite. Ultimele raze de soare paraseau stadionul. Nu mai era mult. Sotul Smarandei se intoarce cu doua pahare de bere. Din spatele bulelor aurii o priveste serios Mick Jagger si ceilalti Stonesi. Au imbatranit si ei se gandeste Smaranda. Pe Luca nu l-a mai vazut niciodata. Pustii cu rucsace si pantaloni largi se harjonesc pe teren. Multi oameni isi cara copii in carca. Nici pe ceilalti nu i-a mai vazut. O buna perioada de timp dupa ce a iesit din arest nu a mai avut voie sa vada pe nimeni. Parintii ei au fost sanctionati. Pe ea au urmarit-o apropae doi ani. Peste tot. Tatal ei s-a pensionat. E intuneric. Smaranda se gandeste cu frica la ce urmeaza. Rolling Stones la Bucuresti. Nu stia daca a venit la concert pentru Jagger sau Keith Richards, ca sa auda Angie sau pur si simplu cu speranta gatuita de durerea din piept ca Luca ar putea fi pe stadion. Sau Mitea sau Rodica.E intuneric. Trupa din deschidere a terminat de mult. Un freamat traverseaza multimea de la un capat la altul izbindu-se de peluze. Brusc o bubuitura fenomenala lasa zeci de mii de oameni cu gura cascata. Sunetul traverseaza stadionul ca scos din minti. Smaranda incremeneste si nu mai poate sa gandeasaca. Un ecran cat un bloc de patru etaje se aprinde. Jagger e pe scena si canta. Smaranda nu-si poate reveni din socul exploziei de sunet si lumina. O forta incredibila se pravaleste continuu peste miile de oameni care isi revin usor si isi amintesc de ce se afla acolo. Smaranda nici nu apuca sa realizeze ca apendicele trecutului s-a rupt. Pentru prima data in atatia ani beciurile securitatii au disparut inghitite de rockân roll. Al patrulea cantec. Smaranda e in picioare. Odata cu toata lumea. Paharele de plastic se rostogolesc pe scari. Oamenii danseaza furibund. Liniste. Keith Richards se apropie de microfon. Matura stadionul cu privirea si fumeaza. Trage o data. De doua ori. Microfonul amplifica harsaitul fumului care iese din plamani "Itâs been some shit... but the show must go on...This place... is empty without you." Lacrimile tasnesc din ochii Smarandei. Pieptul i se zguduie incercand sa se scuture de durerea care a pus stapanire pe el. Smaranda plange eliberata de toata durerea acestor ani, plange pentru toata tineretea traita fara Luca si prietenii ei plange pentru toate loviturile peste fata, peste buze, peste sani, peste suflet, plange pentru toate visele distruse intr-o seara de primavara comunista plange si nu stie ca o data cu ea plang sute de oameni pe acelasi stadion legati de aceeasi durere a tineretii netraite durere care le-a incins pieptul ani de zile si de care acum se scutura cu totii pentru ca iata, in ceasul al douasprezecelea Rolling Stones e aici si libertatea a invins desi ei au pierdut si copii lor ii privesc uimiti si nu inteleg acest sentimentalism patetic fata de o trupa de batranei simpatici dar pana si ei, copiii, se isterizeaza si incep sa planga pentru ca Jagger urla "I canât get no satisfaction" si tot stadionul e in picioare si urla imnul generatiei libere. Undeva in multime Luca isi pipaie fata. Pentru prima data in treizeci de ani sangele nu ii mai curge siroaie pe fata...
Bed For Love : un blog cu idei Tudor Chirila
We've been given a show!Play love..
