După marele George Balanchine, intrat anul trecut cu două piese de coregrafie în repertoriul Companiei de Balet din cadrul Operei Naţionale Bucureşti, încă un nume de rezonanţă mondială onorează programul „Seară de Balet”, demarat de această in instituţie lirică: Jiri Kylian.
Apreciat de mulţi cunoscători ai domeniului ca unul dintre cei mai mari coregrafi de dans contemporan,el este dorit de multe companii de balet din lume, măcar cu un titlu din zecile de creaţii care îi aparţin. Balerinilor de la Opera bucureşteană le-a surâs norocul în acest sens.
Jiri Kylian a acceptat ca în Capitala României echipa sa să pună în scenă „Falling Angels/Îngeri căzuţi”, lui aparţinându-i atât conceptul, cât şi coregrafia. Aşa lucrează marii coregrafi: au asistenţi cărora le încredinţează montarea pieselor. La Bucureşti, „Falling Angels” este pus în scenă de Nancy Euverink. Muzica a fost scrisă de Steve Reich, costumele create de Joke Visser. Joop Caboort este responsabil de lighting design, iar Erik van Houten este supervizor tehnic lighting – decoruri. Din distribuţie fac parte 16 dansatoare (câte două pe acelaşi rol) de la Operă. Premiera în România va avea loc duminică, 1 mai, la aproape 22 de ani de la premiera mondială cu această creaţie (Nederlands Dans Theater).
Evenimentul de la Operă a prilejuit, ieri, o conferinţă de presă, la care a participat conducerea instituţiei şi desigur Nancy Euverink, cea care îl reprezintă aici pe Jiri Kylian, deoarece el nu a venit în România, „din motive personale”, după cum am fost anunţaţi. Potrivit contractului, spectacolul se va juca timp de trei ani.
Ca şi cele două titluri, „Vals Fantezie” şi „Serenada”, ale coregrafului George Balanchine, „Falling Angels” reprezintă un spectacol de referinţă al Companiei de Balet, plasând-o mai aproape de marile scene internaţionale. Cu atât mai mult cu cât va mai apărea un nou titlu în repertoriu, la toamnă: „In the Middle Somewhat Elevated”, coregrafia aparţinând lui William Forsythe.
Ce înseamnă „Falling Angels” pentru balerinele din distribuţie? Ca să atingă performanţa cerută, a trebuit să muncească enorm. Au reuşit, pentru că, aşa cum afirma la conferinţa de presă Simona Şomăcescu, şef al Companiei de Balet, balerinele noastre „sunt foarte talentate şi foarte bine pregătite”. Iar Nancy Euverink s-a arătat impresionată de „experienţa de viaţă” pe parcursul a trei săptămâni cu cele 16 interprete din România. Coregrafa a spus că un element important la crearea spectacolului este concentrarea maximă, dar şi „momentele de nebunie”, pentru că e „ceva firesc să o facem pe nebunul uneori, ca să vedem unde putem ajunge”. Credem că a lucrat bine cu balerinele noastre în crearea unui spectacol de dans contemporan, chiar dacă pregătirea lor este în domeniul baletului clasic. Şi Nancy, precum a mărturisit, are pregătire „clasică”, dar datorită lui Kylian a mers în cealaltă direcţie. Totodată, ea a „avertizat” că piesele lui Jiri Kylian nu sunt foarte clare la început; în ele există multe imagini abstracte, de parcă nu ar avea sens. Spre final, însă, te întâlneşti cu un ansamblu de imagini bogate, spectaculoase, chiar dacă persistă abstractul.
Arta şi perfecţiunea – iată ce abordează Jiri Kiylian în creaţia sa „Falling Angels”, pe care a gândit-o pentru opt dansatoare, căci el aduce, de fapt, un omagiu balerinelor prin acest titlu. Lucrarea vorbeşte „despre artişti, despre arta lor cu tot ceea ce implică ea, de la anxietate, vulnerabilitate, complexul inferiorităţii şi până la umor”. Sunt două teme de bază: disciplina şi libertatea. Deşi opuse, aceste două aspecte sunt caracteristice oricărei arte.
Spectacolul de la Operă este realizat cu sprijinul financiar al Asociaţiei Friends of Opera, al Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos şi al Simonei Şomăcescu.
Kylian s-a născut în 1947, în Cehoslovacia. Şi-a început studiile la Praga, la şcoala de balet, urmând, în acelaşi oraş, cursurile la Conservator. Şi-a continuat pregătirea profesională la Şcoala Regală de Balet din Londra. Apoi a pornit în lumea mare, lăsând o amprentă în domeniu. Este autorul a aproape o sută de lucrări coregrafice. Numele lui, totuşi, este legat de Nederlands Dans Theater, al cărui director artistic a devenit în 1975.