Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Vrednicul principe al Țării Românești numit Neagoe Basarab - mare voievod și sfânt în același timp - a trăit într-un veac cu domnii și vieți scurte, pentru că «nu erau vremile supt oameni, ci bietul om supt vremi». Și, totuși, nu a intrat în uitare”, aprecia istoricul Ioan-Aurel Pop într-un crochiu împletit în amintirea domnitorului Neagoe Basarab cu prilejul aniversării a cinci secole de la moartea ctitorului bisericii episcopale de la Curtea de Argeș.
Alianță cu nepotul lui Ștefan împotriva turcilor
Dar să facem loc acestei evocări calde: „Și-a început domnia la 1512 și s-a stins în 1521. Se poate să fi fost Basarab autentic, deși unii spun că a fost Basarab doar cu numele, fiind, de fapt, fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu. Doamna sa era Despina (Milița), din dinastia sârbească Brancovici. Suveranul s-a angajat, alături de Ștefăniță (Ștefan al IV-lea) al Moldovei, nepotul lui Ștefan al III-lea cel Mare și al doamnei Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, într-o coaliție antiotomană condusă de papă și a încercat să aibă relații diplomatice statornice cu Veneția”.
A treia carte tipărită în Țara Românească
În continuare, pe firul desfășurat de președintele Academiei Române: „Neagoe Basarab a protejat, prin donații de preț în bani și odoare, ortodoxia (supusă otomanilor) din sud-estul Europei (Grecia), de la Athos, de la Ierusalim și de la Muntele Sinai. A tipărit în 1512 un Tetraevanghel în slavonă, a treia carte ieșită de sub teascurile din Țara Românească, țară care era pe atunci al patrulea centru mondial al tiparului slavon. A fost ctitorul bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, sfințită în 1517, în prezența Patriarhului Ecumenic Teolipt al Constantinopolului. Biserica este și astăzi una dintre cele mai importante opere de arhitectură din sud-estul Europei”.
Citește pe Antena3.ro
Tratat politic pentru fiul Teodosie
Mai mult: „Domnul este și autorul «Învățăturilor» către fiul său Teodosie, un adevărat tratat politic de conduită a guvernării, cu un rol similar, în Țara Românească, aceluia avut de «Principele» lui Machiavelli în Italia. În anul de final al vieții și al domniei sale, un boier din Câmpulung, Neacșu Lupu, îi scria (despre mișcările turcilor) lui Hans Benkner, judele Brașovului, fără să știe că epistola avea să devină primul document păstrat în limba română. Circa 90% din cuvintele acestui înscris sunt de origine latină”.
Între catolici și ortodocși
Nu în ultimul rând: „În timpul lui Neagoe Basarab, Țara Românească se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, dar acționa ca un stat creștin din familia europeană, care se mișca în ambianța unei Renașteri timide, cu opere de artă somptuoase, cu promovarea unor cărți de teologie, de teorie a puterii și de înțelepciune, militând pentru dialogul european între catolici și ortodocși. Neagoe Basarab s-a străduit să-și țină rangul de suveran, de uns al lui Dumnezeu, pentru ca țara și biserica sa «să nu fie spre batjocură limbilor străine», adică altor neamuri. A reușit în mare parte să se manifeste în lume cu înaltă demnitate, ca un adevărat coborâtor din tradiția împărătească răsăriteană (bizantină)”.
Material secundar 1 (cu foto 4)
„Învățăturile lui Neagoe Basarab” către… Ivan cel Groaznic
Concepută în perioada 1513-1521 și considerată prima capodoperă literară românească (scrisă cu litere slavone), „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” este rodul unei îndelungi și migăloase cercetări. De remarcat, în acest sens, că prințul Neagoe şi-a petrecut tinereţea în anturajul patriarhului Nifon şi la Mănăstirea Bistriţa, ctitorie a strămoşilor săi Craioveşti, unde și-a dezvoltat o vastă cultură teologică. În plus, în primii ani de învățătură, Neagoe a fost copist, ceea ce presupune o bună cunoaştere a limbii slavone. În acea vreme, cultura avea un pronunţat caracter religios, a fi considerat învățat însemnând, în primul rând, a cunoaşte cărţile fundamentale ale Bisericii, ca şi unele lucrări aprocrife sau scrieri populare. O asemenea cultură poseda, fără îndoială, şi autorul „Învăţăturilor”, care s-a folosit în scrierea sa (și) de lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul, Efrem Sirul, ori de pildele Patriarhului Eftimie al Târnovei.
Un fals grosolan
Un fapt uluitor a fost consemnat la mijlocul anilor 1990, când cercetătorul Ion-Dumitru Snagov a constatat și oficializat plagiatul unui anume Teodor Mamalachos (ambasadorul Moscovei la Constantinopol) după „Învățăturile” lui Neagoe Basarab. „Copia” fusese ticluită să întărească, în ochii bizantinilor tot mai hăituiți de otomani, conduita morală lui Ivan cel Groaznic, primul cneaz rus care s-a autointitulat țar (din latinescul „caesar”). Falsul s-a dovedit a fi extrem de grosolan: Teodor Mamalachos nu s-a sinchisit nici măcar să şteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Theodosie, Neaga (mama lui Neagoe Basarab), ori numele fetelor voievodului: Stana, Roxana şi Anghelina. Documentul plagiat păstrează până şi capitolul final al originalului, cu rugăciunile lui Neagoe Basarab pe patul de moarte!
Lecție de diplomație
Culegerea „Învățăturile lui Neagoe Basarab…” cuprinde o sumedenie de povețe, recomandări, excursuri, inclusiv sfaturi privind conduita diplomatică a viitorului domnitor și a nobililor supuși ai acestuia. Iată, de pildă, un fragment: „O, fătul mieu Theodosie şi voi alţi domni şi fraţi toţi! Din cât am putut cunoaşte cu firea şi a pricépe de rândul solilor, cum să vor cinsti când vor veni să fie la sfat şi vor fi oameni mari şi de la domni creştini, carii cred în Domnul nostru Iisus Hristos şi preacuratei lui maici, aceştea soli carii vin la voi, unui vin ca să facă jurământu şi legătură, iar alţii vin ca să facă pace, alţii să vorovească niscare lucruri de treabă, iar unii vin pentru dragostea şi pentru prieteniia. Iar aorea vin alţii cu cuvinte aspre şi de vrajbă, cum le iaste învăţătura şi porunca de la domnii şi stăpânii lor. Că la domni mulţi soli de în multe părţi vin, şi cu multe feliuri de sol. Iar voi să nu cinstiţi numai pre cei ce vă vor aduce veşti bune, ci să cinstiţi şi pre cei ce vă vor aduce veşti réle, că aşa să cade. Şi să fie toţi cinstiţi de voi într-un chip şi dăruiţi. Că cu acea puţinea cinste ce le veţi face, iar ei mult vor lăuda numele vostru şi-l vor înălţa”.
Sprijin pentru nevoiași
Un alt sfat adresat de Neagoe Basarab fiului Teodosie face referire la supușii lipsiți de avere: „Iată că suntem datori, noi cei puternici, să ajutăm celor slabi să-i îndreptăm şi să nu facem atâta în voia noastră, cât în voia vecinului şi săracului şi a neputernicului, că aşa zice marele Pavel”.
62 de ani a trăit Neagoe Basarab, dintre care a domnit 9, între 1512 și 1521
„În timpul lui Neagoe Basarab, Țara Românească se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, dar acționa ca un stat creștin din familia europeană, care se mișca în ambianța unei Renașteri timide”, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române
„Neagoe și-a început domnia la 1512 și s-a stins în 1521. Se poate să fi fost Basarab autentic, deși unii spun că a fost Basarab doar cu numele, fiind, de fapt, fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu”, Ioan-Aurel Pop, istoric
„Neagoe Basarab s-a angajat, alături de Ștefăniță (Ștefan al IV-lea) al Moldovei, nepotul lui Ștefan al III-lea cel Mare și al doamnei Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, într-o coaliție antiotomană condusă de papa”, Ioan-Aurel Pop
2008 a fost anul în care Biserica Ortodoxă Română l-a trecut pe domnitorul Neagoe Basarab în rândul sfinților
„Neagoe Basarab a protejat, prin donații de preț în bani și odoare, ortodoxia (supusă otomanilor) din sud-estul Europei (Grecia), de la Athos, de la Ierusalim și de la Muntele Sinai”, Ioan-Aurel Pop
