Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Muzeul Naţional al Ţăranului Român realizează, în perioada 20 martie – 8 mai 2014, la Sala Foaier, cea de-a IV-a expoziţie din seria „Portret / Atelier” dedicată meşterilor bătrâni şi centrelor de meşteşuguri care mai sunt încă active sau sunt ameninţate de dispariţie. Prin aceste proiecte, Muzeul Naţional al Ţăranului Român are în vedere să reconstruiască şi să recupereze, sub semnul urgenţei, poveştile şi reperele pe care ni le oferă încă meşteşugurile tradiţionale, fără a cădea în scenografierea şi calchierea tradiţiei.
Construită pe structura unui eseu vizual, expoziţia „Portret / Atelier. Ioana şi Dumitru Mischiu” dezvăluie o anume stratigrafie care concentrează o serie de priviri compuse pentru a oferi vizitatorilor mai multe niveluri de lectură ale temei: arhivarea tradiţiei prezentă în relaţia colecţiei de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria meşteşugului, mitologiile personale care dau autenticitate şi individualitate profilului de meşter, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Horezu, schiţarea contextului actual al acestui vechi centru românesc de ceramică, ritmate din unghiurile de vedere ale documentării vizuale şi etnografice.
Povestea Ioanei şi a lui Dumitru Mischiu, amândoi deveniţi meşteri din familii de olari, începe prin anii ‘60 şi traversează perioada comunistă în toată evoluţia ei, până astăzi. Întrebaţi dacă păstrează stilul ceramicii de Horezu sau prin ce se diferenţiază de ceilalţi olari, răspund invariabil ca mulţi meşteri din sat: „facem la fel cum au apucat moşii noştri, chiar dacă mai venim şi noi, pe ici pe colo, cu semne de-astea, de-ale noastre”.
(...) „Eu mă suiam dă copil pă roată, mereu, cum ar fi ca la patru-cinci ani, nu puteam s-ajung la ea. Învârteam roata-ntâi, şi pă ormă puneam mâinile-acolo, pă pămînt, să fac. Când să fac şi io mai bine, atunci începea roata să mai stea. Iar mă dam jos, iar învârteam. Când eşti mic nu poţi s-ajungi acolo, la roată. Io de mică am umblat cu pământ, că dacă am fost cu pământu’ în casă şi tăticu’ a lucrat şi el, noi eram mereu pă roată, ziceam că să facem şi noi oală, o cană, ce-o ieşi, acolo. Mie chiar mi-e drag, că dacă nu lucrez o zî, io sunt bolnavă. Nu ştiu, mi-a intrat în sânge meseria asta. Bine c-aţi venit acuma, că dacă veneaţi în vară poate mai rău îmi tremura mâna. Din ce trece timpu’, din ce îmi tremură mâna, nu ştiu ce naiba”. (Ioana Mischiu, Horezu, sat Olari).
Evenimentul va contura vizual un instrumentar simbolic clasicizat, alternându-i, într-un dialog viu, forme ale unui artizanat început în perioada comunistă şi revitalizat de turismul cultural post-decembrist.
Citește pe Antena3.ro
