Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astăzi, la Castelul Bran şi mâine, la Palatul Banffy din Cluj Napoca au loc ultimele episoade din seria de concerte SoNoRo Conace. O serie de concerte de muzică de cameră care a avut loc în perioada iunie-septembrie în locuri uimitoare precum Castelul Teleki, Vila Golescu sau Mănăstirea Curtea de Argeş. Noi l-am “prins” pe Răzvan Popovici după un fabulos concert la Palatul Cantacuzino din Buşteni şi i-am pus câteva întrebări...
Spune-mi te rog povestea legată de Conace. Mie mi s-a părut o idee fascinantă...Cum ai ajuns aici?
Muzicienii şi castelele sau palatele au de secole multe lucruri în comun. În cazul meu, este vorba despre o afinitate suplimentară, pe care am avut-o de mic. Am concertat în astfel de locuri minunate în întreaga Europă, având ocazia să trăiesc îndeaproape farmecul unora dintre cele mai impresionante reşedinte, multe dintre ele locuite de oameni cu arbore genealogic de sute de ani. Prin SoNoRo Conac am dorit să readuc, prin muzică, căldura care odinioară sălăşluia în multe colţuri ale ţării. Nu cred că există un loc mai propice pentru a face şi asculta muzică decât un salon de reşedinţă nobiliară, iar majoritatea muzicii din secolele trecute a fost compusă pentru astfel de spaţii şi nu pentru săli de mii de oameni. Am dorit astfel să omagiem şi câteva proiecte de restaurare exemplare, care trebuiesc cunoscute în întreaga ţară. Iar dacă reuşim să motivăm cât mai multe persoane private sau instituţii de importanţa reabilitării acestui patrimoniu arhitectural fabulos, cred că toţi vor profita de aceste demersuri. Şi vor putea fi încântaţi, şi peste generaţii, cu muzică bună în saloanele acestora.
Exista un loc în care ai dorit să concertezi (ma refer la palate) şi nu ai reuşit? Din motive obiective şi subiective....
Aş fi dorit să concertăm în Conacul Miclescu de la Călineşti, unul dintre cele mai minunate locuri pe care le cunosc în întraga ţără. Din motive organizatorice nu s-a putut însă. Sper însă că anul viitor să reuşim.
În turneul din acest an care a fost marea lovitură? Unde nu te aşteptai să concertezi...şi totuşi ai reuşit?
La Castelul Bran - un prieten bun din München m-a pus în legătură cu domnul Dominic von Habsburg, care a fost încântat de idee şi a răspuns prompt şi generos solicitării mele. Va fi, cu siguranţă, o minune să cântam în salonul Reginei, unde s-au perindat atâţia muzicieni şi artişti extraordinari.
Există o diferenţă între publicul de SoNoRo şi cel de Conace?
În principiu nu, doar că prin noua serie de concerte am reuşit să ne prezentăm unui public care sau nu ne ştia sau ne auzise doar la televizor. Extraordinar de văzut că am reuşit să atragem acelasi tip de public şi în ţară - curios, deschis, entuziast.
Luna aceasta a fost dedicată festivalului Enescu. La ce ai reusit să ajungi? Ce iţi propui?
Am ascultat câteva concerte excelente. Cum nu am fost aproape deloc în septembrie în ţară a trebuit să aleg cu grija unde să mă duc - remarcabile: concertul de Brahms cu Leonidas Kavakos şi simfonia de Franck cu Semyon Bychkow. Sper să mai pot asculta ceva, printre cele 7 concerte SoNoRo Conac care urmează în spaţiul a zece zile.
Chiar aşa: care este diferenţa dintre SoNoRo şi Enescu?
Enescu – uriaş, grandios, de stat, conservator, inflexibil, îşi caută cu ardoare locul printre festivalurile de renume ale lumii
SoNoRo - dinamic, carismatic, entuziast, inovativ, independent, aflat pe un făgaş bun înspre a deveni unul dintre cele mai apreciate festivaluri de muzică de cameră din Europa
Ceva veşti despre SoNoRo? Ştiu că începe în noiembrie....Deconspiră ceva...
Sub supratitlul UP, ne vom prezenta publiculul din Bucuresti, Iaşi şi Cluj cu muzică despre zei, îngeri, aurora borealis, văzduh, divinităţi, păsări exotice sau scrisori...din cer. Sper că am facut astfel multa lume curioasă... Altfel, vom lansa un disc şi un album foto, vom face o expoziţie si o surpriză pensionarilor din Bucureşti.
Eşti un tip extrem de optimist. Cum merge faţă de anul trecut? Suntem, totuşi, în perioadă de criza.
Cu ceva mai mult efort se pare că reuşim, cu toata criza, să obţinem aceleaşi finanţări ca şi anul trecut. Cred că optimismul mă ajută în continuare, căci mai sunt persone de convins şi contracte de semnat. Trebuie să mărturisesc că suntem mai departe aproape în totalitate independenţi, fapt extraordinar, în acest context complicat de criză. Mulţumiri nelimitate tuturor celor care îşi dau seama că important este să susţii excelenţa, chiar atunci când este mult mai uşor să nu o faci.
Cât de greu este să obţii bani...când te cheamă Razvan Popovici?
În principiu la fel de greu ca pentru orice director de festival serios. Ce este poate mai uşor, după opt ani, este faptul că dacă ţi-ai construit o reputatie bună şi ai arătat o viziune seriosă şi de termen lung, partnerii şi sponsorii au încredere în tine şi gândesc la fel parteriatul, tot pe termen lung. Cel mai important lucru este coloana vertebrală, mai ales ales dacă te finanţezi independent.
Cei de la BMW ştiu că sunt partenerii tăi de mai multa vreme. Risc o întrebare...Există vreo asemanare între muzică şi maşină?
Nici nu ştii ce importantă este asocierea unei iniţiative culturale de ţinută cu o maşină deosebită, unde meştesugul, dragostea pentru detalii şi excelenţa domensc. Armonia unui acord poate fi găsita în ritmul motorului, virtuozitatea sau brilianţa unei fraze în puterea acceleraţiei, comoditatea din autoturism în liniştea indescriptibilă dintre două părţi. Suntem onorati să avem BMW ca maşină oficială a Festivalului SoNoRo.
Unii sunt de părere că artistul trebuie să stea izolat de viaţa politică. Alţii că trebuie să se implice. Asa că te întreb direct: faci politică?
Nu fac politică pentru că nu am timp. Mi-am dat seama că doar dacă eşti 100% dedicat, poţi face ceva bine. Iar eu fac două lucruri în acelaşi timp, care chiar îmi ocupă tot timpul - concertez cu viola în jurul lumii şi organizez trei festivaluri în România, Italia şi Germania. Cred că este redundant să mai explic de ce nu fac politică!
Roşia Montana?
Nu am înţeles niciodată cum un proiect poate fi tărăgănat atâţia ani, dus de politică în toate direcţiile, în mod aproape kafkaesc. Sunt încântat că oamenii au iesit peste tot în stradă şi au început să arate că le pasă. Rezultatul este admirabil.
Credit foto: Şerban Mestecăneanu (www.meste.ro)
