Lumea lui Alice, care populează scena de la „Ţăndărică” o dată cu prezentarea noului spectacol de aici, „Alice în Ţara Minunilor”, mi se pare fabuloasă. Timp de 70 de minute poţi visa cu ochii deschişi, exact ca personajul creat de englezul Lewis Carroll în romanul său „Aventurile lui Alice în Ţara Minunilor”, transpus scenic de regizoarea Alice Barb.
Un univers fantastic, foarte viu colorat, cu actori şi păpuşi de diferite dimensiuni, care redau personajele poveştii, te îmbie să-l cunoşti şi să te laşi prins în mrejele visării. Alice Barb a creat povestea sa la debutul ei în calitate de regizor la un teatru pentru copii. Chiar a recunoscut starea ei de „visător profesionist”: „Cred că mă potrivesc cu Teatrul Ţăndărică. Mi-a plăcut foarte tare să mă joc cu păpuşile, pentru prima dată la vârsta de 48 de ani, pentru că la 3-4 ani eram un copil foarte serios”.
A lucrat la scenariu vreo şase luni. S-a tot gândit cum să aducă mai aproape de publicul mic povestea, fiind conştientă de faptul că „textul e pentru oameni mari şi conţine un umor englezesc pe care noi nu-l prizăm; cu multe nuanţe de absurd, cu personaje urâte, cu personaje rele ş.a.m.d.”. Dar Alice Barb a dorit să aducă în scenă esenţa acestei poveşti spuse într-un mod destins, devoalând tandreţea, luminozitatea, dând la o parte tot ce este sumbru.
Actorii mânuiesc excelent păpuşile mari şi mici, toate „vietăţile” întâlnite de Alice în „călătoria” ei: Regina, Regele, Pălărierul Nebun sau fluturi, păsări, şoricei, broscuţă, iepure, omidă etc. Alice este interpretată pe „viu” de actriţa Alina Teianu, care se „joacă” frumos în scenă, iar colegi de-ai săi mânuiesc păpuşile, care redau acest personaj: o păpuşă mică, mică şi o păpuşă-uriaş.
Regizoarea găseşte o frumoasă metaforă în text: transformarea omizii în fluture, de aceea a ales ca întreaga poveste a lui Alice să fie spusă de un povestitor – un fluture, personaj inventat în scenariul său. Fetiţa Alice este ajutată şi să zboare, cu ajutorul unei trotinete, care, fără îndoială, nu există în cartea lui Lewis Carroll, iar aici primeşte şi un nume – flutureta. „Zburând” pe fluturetă, Alice le sugerează tuturor să continue să viseze în viaţa reală, să se lupte ca visurile lor să se împlinească.
Micuţii au prins povestea. Au reacţionat la premieră, s-au îmbulzit, la final, la buza scenei, exprimându-şi sinceritatea pentru ceea ce le-au dăruit artiştii. Şi maturii au văzut visul cu ochii deschişi. Toţi au recepţionat mesajul: „E foarte important să visezi”.
Actorii mânuitori sunt în scenă la vedere: Ioana Chelaru, Ilona Hrestic, Geo Dinescu, Gabriel Apostol, Ioan Brancu, Viorel Ionescu. Păpuşile sculptate de Marian Sandu (la scenografie au contribuit şi Alice Barb şi Gabriel Apostol) sunt „amestecate” astfel cu interpreţii rolurilor. Spectacolul câştigă şi prin costumele viu colorate, dar şi prin ilustraţia muzicală semnată de regizoare, care a ales ca suport, pe o scenă cu fundal alb, „Anotimpurile” de Vivaldi. De ce? Dacă visul lui Alice în Ţara Minunilor ţine câteva minute, în acest spectacol visul personajului durează un an. De atâta are nevoie, în opinia regizoarei, fetiţa ca să treacă prin toate peripeţiile. Astfel, pe scena de la „Ţăndărică” e primăvară, vară, toamnă, iarnă. Natura se trezeşte la viaţă, totul e verde, apoi cad frunze, ninge.
E la „vedere” buna colaborare a lui Alice Barb atât cu actorii, cât şi cu echipa tehnică, lucrând „cu multă bucurie”. Şi, „una peste alta, lucrurile s-au legat frumos” şi a ieşit un produs, în primul rând, pentru bucuria publicului.