Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Viata e ca o bomba cu ceas/ tic-tic, tic-tic' – sopteste Iona Popoh, personajul principal din spectacolul 'Mestesugul vietii' de Hanoch Levin, regizat de Felix Alexa la Teatrul Bulandra, Sala Izvor. 'Viata e ca o bomba cu ceas/ tic-tic, tic-tic/ o car dupa mine/ tic-tic, tic-tic' – canta Ada Milea (inregistrare) in aceasta montare. De acest 'pericol' isi da seama Iona (interpretat de Razvan Vasilescu) dupa 30 de ani de casnicie cu Leviva (Dana Dogaru). Aceasta metafora ar putea fi motivul dorintei regizorului Felix Alexa de a crea 'un spectacol care sa trezeasca in noi angoasele cele mai ascunse', dupa cum spune el in caietul-program, intrebandu-se totodata: Cat de ridicol si terifianta poate fi trecerea noastra prin viata? Cat de tare ne pacalim in noi insine, in multe momente, pentru a putea trai, aparent linistiti si multumiti, mai departe o existenta calduta, netulburata de adevaruri dureroase?
Piesa acestui 'prolific' dramaturg israelian are ca mecanism 'dimensiunea timpului'. E o comedie neagra, aratand ca existenta omului penduleaza intre prezent si viitor pe platforma unui trecut pe care nu l-a observat decat acum. Acest om, Iona, se vrea liber. 'M-a dus apa ca pe un peste mort', suspina el, care crede ca viata lui conjugala 'e minciuna', ca viata lui 'e terminata', ca sunt '30 de ani de gunoi'. Asta sustine el in toiul unei nopti, cand sotia doarme si viseaza... Ce viseaza? – se ingrijoreaza el. Pe cine viseaza? Unde se duce in vis? O trezeste brutal, o impinge din pat. Iar ea visa sa-si cumpere o palarie de la patronul magazinului din coltul strazii. Umila sa nevasta, care l-a 'slugarit', precum se tanguie ea, nici in vis nu s-a indepartat de casa, el luandu-i tot, chiar si 'palaria din vis'.
Cat de nostime sunt replicile rostite sobru de Razvan Vasilescu, care fascineaza prin interpretarea fireasca a durului personaj... Sau doar pare dur, caci nevasta nu-l stia asa in 30 de ani. Cat de delicat riposteaza Dana Dogaru, intruchipand-o pe consoarta 'cinstita', care s-a 'injosit destul'. Dar pana aici... Ea ii striga ca el poate pleca. Si eroul nostru se simte amenintat. Crud e adevarul. Pe balanta sunt comedia si tragedia. Inchise ca intr-un mormant, personajele isi fac proces de constiinta. Mai e si tandrete pe alocuri: el spune: 'graveaza-ma in mintea ta', iar ea 'ingroapa-ma in amintirea ta...
sa-mi incalzesti locul in groapa cand voi muri'. Intervine al treilea personaj al piesei Gunkel (Dan Astilean), un vecin singur, care vede, la ora 2 noaptea, lumina la sotii Popoh si vine sa se planga de insomnie si de singuratate. Il chinuieste insa o intrebare: de ce acestia stau la aceasta ora cu lumina aprinsa? Personajul lui Dan Astilean merge spre o tinta. Actorul o atinge. 'Bomba cu ceas' ori poate exploada, ori poate fi carata in spate in continuare.
Apoi, dupa 20 de ani... Unde sunt? Cat de departe au ajuns cei doi soti? Tot impreuna... Datorita 'tehnicii timpului'.
E scurt acest spectacol, e simplu si convingator, precum si piesa lui Levin. E profund, e si dur, dar e adevarat. Cruzimea aici e ca un leac. Leacul pentru ceea ce te determina sa spui ca esti un om terminat, leacul pentru a uita de 'bomba cu ceas' pe care o cari in spate precum destinul ti-a harazit.
'Mestesugul vietii' de la 'Bulandra' este o mostra despre cum sa cugeti asupra existentei. Nu sunt oferite raspunsuri, dar te coplesesc intrebarile. Multe, multe intrebari.
Citește pe Antena3.ro
