Liviu Timuş despre „teatrul fără teatru”

E impresionant cum o trupa de tea­tru, in frunte cu directorul, nu-si pier­de cumpatul intr-o perioada grea. Tea­trul Tineretului din Piatra Neamt, de­numit pe scurt TT, nu are sediu in acest moment, aciuandu-se intr-un li­ceu, acolo unde exista oameni care pre­tuiesc cu sufletul actul cultural. Des­pre problemele institutiei, cu mana­gerul ei Liviu Timus (foto) in inter­viul nostru.

• Jurnalul National: Acum cateva luni erati preocupat de problemele legate de Teatrul Tineretului, o institutie de top in peisajul teatral ro­manesc. Cladirea e 'infasurata' in schele, ceea ce va obliga sa lucrati in alte spatii, deloc propice salii de tea­tru. Cum faceti pentru a tine trupa inchegata si publicul aproape?

Liviu Timus: Era inevitabil ca TT sa nu aiba sansa de a fi reabilitat. Bravo celui care a obtinut fonduri europene pentru a putea avea si un teatru modern, dar si cu valoare de patrimoniu. A fost greu sa ne trezim dintr-odata in situatia de a nu avea sediu. N-au lipsit propunerile viabile, dar ne-am lovit de incapatanarea unora si nepriceperea altora de a oferi o sansa ca teatrul sa supravietuiasca. Ne-am zbatut tot noi, pentru a ne gasi un adapost. Am dat peste un brav director – cel al Liceului 'Petru Rares' –, care ne-a primit in micuta si cocheta sala de festivitati a acestei institutii. Contribuim si noi la dotare, pentru a avea o sala de teatru care sa ne satisfaca cerintele, dar si pe-ale elevilor, caci aici exista o trupa buna de teatru.

Am obtinut de la Nationalul din Timisoara, prin semnatura ministrului Culturii, Kelemen Hunor, o scena mobila profesionista, pe care dorim sa o montam in curtea interioara a Liceului. Aici vom crea un spatiu pentru desfasurarea proiectelor teatrale, a festivalurilor de film, a concertelor rock, folk, simfonice etc. La fel de brav a fost si directorul Directiei Taberelor din Piatra Neamt, care ne-a pus la dispozitie cantina taberelor, unde am incropit o sala studio. In rest, facem deplasari in judet cat si in afara, cautand cat mai multe spatii, ca lumea sa ne vada si sa ne tina minte. Suntem invitati la festivaluri prestigioase, 'teatrul fara teatru' avand de spus un cuvant important.

• Vine o alta editie a Festivalului organizat ani de zile, toamna, la Piatra Neamt. Aveti forte sa-l conti­nuati in lipsa salii adecvate spectacolului de teatru?

Le cerem iertare tinerilor artisti care asteptau cu sufletul la gura sa se i­dentifice si in acest an la Festivalul nostru, in componenta 'Pledez Pentru Tineri'. E foarte greu sa organizezi un festival atunci cand nu ai sala si nu poti oferi conditii tehnice pentru re­prezentatii. Incercam anul acesta sa aducem pentru public, in cadrul fes­tivalului, 'Piese mari, in montari mici', care sa fie jucate in spatiile exis­ten­te si sa ofere surprize. De aceea, nu e vreme de pierdut. Decat sa ne plangem toata ziua, mai bine folosim tim­pul pentru a lucra la proiecte noi. Sun­tem o echipa, ne sfatuim impreu­na si cautam solutii pentru continuita­te. E vorba de atitudine si de implicare. Acest lucru ar trebui sa-l stie si al­tii si sa nu exceleze prin arta prefa­cer­ii.

• Cu ce deschideti stagiunea 2011-2012?

Cred ca iesim la rampa cu piesa 'Atentate la viata ei' de Martin Crimp, in regia lui Stefan Iordanescu. Mai avem si altele pe teava, dar suntem in tratative si nu as vrea sa anticipez eronat. Suntem invitati, in octombrie, la un festival in Polonia, cu 'Herr Paul', in regia lui Radu Afrim. Vom merge si la Festivalul de la Tulcea, si la cel de la Oradea – cu spectacolul lui Alexandru Dabija, 'OO'. La Festivalul National de Teatru, vom participa cu 'Yerma', regia Ladislau Beres, coregrafia Andras Lorant. Vom ajunge si la Festivalul de la Braila.

• Sunteti un manager de nota 10 – e aprecierea pe care ati primit-o anul trecut la evaluare. In ce masura se tine cont de parerea unui director de teatru la renovarea cladirii? Sun­teti ascultat, daca veniti cu vreo idee?

Din pacate, nu s-a tinut cont, pentru ca nu a fost facuta initial o tema de proiectare in care sa se stipuleze cele necesare unui teatru. Tin sa precizez ca acest teatru s-a construit ca un teatru-gazda si nu ca unul de sine sta­tator, care presupune dotari si spa­tii pentru o buna desfasurare a spectacolelor. Ne-am trezit cu un proiect gata facut, fara ca cineva din teatru sa fie intrebat de specificul institutiei. De aceea, au aparut multe anomalii, pe care incercam sa le remediem. Prin bunavointa si incre­derea consilierilor judeteni, am obtinut bani, suplimentar, pentru crearea unor spatii adiacente, imperios necesare.

Exista insa, ceea ce e grav, o mana de tovarasi care se pricep la toate, a caror incompetenta umbreste stradaniile edililor de a aduce cat mai multe fonduri si de a face ca acest oras sa fie si mai apreciat, din punct de vedere turistic si cultural. Vom vedea ce va ramane din proiectul propus. Mi-e teama ca ne vom trezi cu o cladire frumos varuita si consolidata pe alocuri, dar deloc functionala.