Mălăele, cu Lautrec "pour les connaisseur"

Ca o fresca viu colorata din "La Belle Époque" este spectacolul Teatrului Me­tropolis "Lautrec la bordel", re­gi­zat de Horatiu Malaele dupa textul dra­matic al italianului Mario Mo­retti. Titlul este sugestiv; te trimite direct la pictorul francez Henri de Tou­louse-Lautrec, cel care a activat in pe­­­ri­oada postimpresionista, fiind oa­re­cum unic prin opera sa artistica. Dar, e vorba despre viata boema a aces­tui personaj, despre petrecerile sale din cabaret, stiindu-se ca Lautrec a trait, la maturitatea sa, mai degraba o viata de noapte, nelipsind de la "Mirliton" – cabaretul bunului sau prieten Aristide Bruant, un actor si cantaret faimos pentru injuraturile adresate publicului sau. Era atras de stabilimente rau famate, de lux. Frecventa des "Moulin Rouge", ademenit de dansatoare, de bautura si en­tuziasmat de cancan. In aceste pe­re­grinari nocturne s-a inspirat, creand ope­re memorabile. O lucrare din epo­ca este cu Aristide Bruant care poarta pa­la­rie neagra si fular rosu.

Rosu este culoarea care invaluie scena de la "Metropolis". E un spatiu colorat, pregatit parca pentru a fi jucat pacatul. La spectacolul "Lautrec la bordel" ar trebui de venit "cu viata lui Lautrec la indemana", caci este, intr-un fel, "pour les connaisseur", ne spunea Horatiu Malaele. Se adreseaza mai degraba celor care ii cunosc opera, dar nu si viata lui pe la bordeluri. Horatiu Malaele a facut o sinteza a piesei lui Moretti, care este o dramatizare a unei carti despre viata lui Lautrec. Desi viata artistului a fost destul de dramatica, el avand un handicap din copilarie, picioarele incetand sa-i mai creasca in urma unor traumatisme (avea o inaltine de doar 152 de centimetri), actiunea nu este deloc dramatica, iar regizorul nu o forteaza si nu o duce in aceasta zona. Spectatorii "ahtiati" dupa asa ceva ar putea fi nemultumiti. Regizorul a "hiperbolizat putin lucrurile din jurul lui Lautrec".

Intruchipat de George Ivascu, Lautrec poate fi comic si totodata poate cadea in derizoriu. Artistul se bucura de femei, de atmosfera. E martor la distractiile nocturne. Cel care da tonul petrecerilor este Aristide Bruant, jucat extraordinar de bine de Vlad Ivanov. Personajul a fost celebru la sfarsitul secolului al XIX-lea. A inventat un stil, a facut cariera, injurand lumea. Agresa si jignea publicul, iar acesta il adora.
In fastuoasa atmosfera, persona­je de tot felul. Distributia este completata de Ana Covalciuc, Ozana Barabancea, Ruxandra Maniu, Raluca Ver­mesan, Cristina Ilin, Gilda Stan, Iulia Vantur s.a. Interpretii dan­seaza, dar, ceea ce mi se pare im­presionant, canta foarte bine. Au fost si in­re­gistrari vocale, cu participa­rea unor artisti precum Jojo – Catalina Grama, George Alexandru, Robert Nagy si Anca Nagy.

Scenografia e ca un personaj in sine. Functioneaza, am spune, perfect. Partea cea mai mare a actiunii se pe­trece intr-un "pian". E cat scena de mare. E impresionant. Asa a gandit decorul Dragos Buhagiar, iar Ho­ratiu Malaele s-a aratat foarte mul­tu­mit de colaborare. Si muzica originala este ceva aparte. Autorul acesteia – Razvan Alexandru Diaconu – a potrivit-o cu elementele de coregra­fie ale Feliciei Dalu. Sau poate invers.

Poate pacatul nu e jucat pana la capat... E lasat loc de interpretare. Totusi e sugestiv. Lautrec, care si-a dus handicapul cu demnitate, a trait o viata boema si a creat o opera "singulara".