Poeziile actorilor (I)

Am fost in turneu la Targu-Jiu. Teatrul se numeste “Elvira Godeanu'. Orasul are pecetea Brancusi. N-am mai fost de multi ani acolo. A fost ca o reintalnire blanda si plina de nostalgie.

Intr-o zi, in holul hotelului, ma astepta un barbat tanar care mi-a dat o carte, mi-a spus ca e actor si scriitor si... am stat de vorba. Numele actorului poet – George Draghescu. Am vorbit ce am vorbit, ne-am despartit si ne-am zis ca o sa ne intalnim seara la spectacol.

Afara ploua cu clabuci; am suit in camera de hotel si am rasfoit cartea si inima a inceput sa-mi bata marunt; eram in fata unei minuni. O carte cu poezii scrise de actori incepand cu Matei Millo si Costache Caragiale, dar si Radu Beligan, Stefan Iordache, Stefan Ciubotarasu, Dorel Visan, Toma Caragiu, Stefan Radof, Malai Mare, Ion Lucian, Florian Pittis, Adrian Pintea, Ion Omescu, Amza Pellea, A. Pop Martian, Ilarion Ciobanu, Sanda Toma, Aglaie Pruteanu, dar si poeti mari ca Emil Botta, Dominic Stanca, Radu Stanca, G. Ionescu Gion. Versuri de ocazie, strofe satirice, epigrame, hai-ku-uri, exprimari de indragostit, dar si poezii minunate. O sa aleg subiectiv, cele ce m-au impresionat pe mine.

Dar inainte de toate ii multumesc acestui actor poet George Draghescu pentru gestul lui generos, pentru bucuria si incantarea ca fac parte dintr-o breasla.

Poeziile actorilor sunt pline de tristete, seara si toamna se aduna apropiate, suflete singuratice, vulnerabile induiosatoare. Acolo, pe scena si-n culise se-ntampla ceva miraculos si toti actorii sunt niste copii. Au tot felul de emotii copilaresti, ei nu se maturizeaza, caci nu trebuie, candoarea trebuie sa ramana nemiscata, neatinsa pentru a putea atinge sufletele spectatorilor.

Amza Pellea

Amza e Amza. Cum sa-l prezinti! El chiar era un copil mare si bun, vesnic indragostit. Ii stiu poeziile uimitoare. Amza are norocul si ca nimeni nu l-a uitat. Nu stiu cum... Din cauza Oanei, din cauza filmelor, a lui nea Marin, cine stie...

Era oltean si-n joc actoricesc era “maiastru'. Compozitiile lui uimitoare i-au facut pe oameni fericiti.

Oanei

- autor Amza Pellea

1931-1983

Prin tine-ntind o mana spre-nalt spre infinit

Iar tu te legi prin mine de cei care-au murit.

Prin tine devin vesnic si capat sens si tel.

Prin tine sunt puternic sunt piatra sunt otel.

Si datorita tie, fetita mea cea mica

De-acuma lui taticu’ de moarte nu-i e frica!

Poate ca actorul se zbate ca fluturele la lumina din cand in cand si trist si neputincios, scrie poezii. Poate ca stangacia, emotia, tulburarea il fac sa descopere expresiile si motivarea scenei.

(continuare in numarul urmator)