Povestea unui spectacol-iubire

Cel mai drag spectacol de care ma bucur in acesti ani este Marea dragoste a lui Sebastian, Lenny Caller in regia Dianei Maria Mihailopol.
Este spectacolul pe care il astept cu inima batand, e spectacolul care niciodata nu m-a inselat.
Nu stiam mai nimic despre actrita Lenny Caller, dar il iubeam pe Sebastian. La un spectacol, scriitorul si publicistul Aurel Storin mi-a aruncat o vorba vicleana si dulce:
- De ce nu o joci tu pe Lenny Caller?
-Lenny Caller?
-Marea dragoste a lui Sebastian!
-Si cum? De unde?
-Caut-o!
Si-am inceput sa adun vorbele acestui spectacol, am gasit jurnalul lui Lenny Caller. De cateva luni jucam cu tanarul Marius Manole intr-un spectacol "Romeo si Julieta'. El Romeo , eu Doica. M-a fascinat, m-a uimit, m-a interesat si intr-o dimineata i-am telefonat si i-am spus:
-N-ai vrea sa-l joci pe Mihail Sebastian?
-Eu?
-Iti dau scenariul! Sa-l citesti! Eu vreau sa joc acest rol si o sa-l si joc. Poate vrei si tu!
Peste o zi, Marius Manole m-a sunat si mi-a raspuns cu o maturitate si o gravitate cum rar intalnesti la un actor tanar:
-As vrea sa joc! Mie nimeni nu mi-ar da un astfel de rol. Daca ratez momentul pierd mult.
Si asa am inceput aceasta fantastica odisee pentru noi doi. Parca personajele veneau spre noi, totul se aranja de la sine, ne-am indragostit de personaje, de viata stralucitoare a Bucurestiului interbelic, de sentimentul iubirii care poate fi atat de puternic incat sa schimbe destinul.
Regizoarea, si ea tanara, a lucrat cu noi ciudat, indicatiile erau stranii:
-Stati nemiscati! Fiecare la locul lui, nu relationati decat din spatii foarte foarte indepartate dar foarte fierbinti. Arderi intense si totul trebuie sa fie curat, pur, chiar si atunci cand este vorba despre "debosa', mai ales atunci, Marius Manole ai noroc ca esti compatibil actoriceste cu Rodica Mandache , dar mai ales ca esti compatibil cu Mihail Sebastian, cu tragicul lui, cu el ratacitor.
In spectacol, Lenny Caller are 60 de ani si Mihail Sebastian 30, si totusi este o iubire nebuna, o poveste fierbinte si perversa.
-Nimeni n-o sa-si puna problema varstei in relatia de dragoste pasionala a personajelor voastre !
Intram cu usurinta in anii de atunci, in realitatile si obiceiurile bucurestene.
- In fata anuntului mortuar, Lenny Caller rade ca Arkadina lui Cehov , astfel de reactii o definesc. Si trebuie sa ramana totul la stadiul de lectura, ca si cum descoperiti acum povestea de dragoste nebuna, este ca si cum ati dirija spectatorii spre nebuneasca intamplare.
Diana Maria Mihailopol era grava:
-A ! Nu jucati tot, de aceea trebuie sa aiba aerul unei lecturi, mai lasati si publicul sa joace.
Si repetam, repetam. Primul spectator a fost actrita Paula Niculita care ne-a spus rece: "Este un spectacol foarte foarte frumos'.
Primul spectacol l-am avut la Festivalul de la Targoviste, jucam in sala studio, era plin ochi, toti cronicarii erau acolo , noi actorii eram asa de vulnerabili-mai aveam si spectacol seara la Bucuresti, trebuia sa alergam spre teatrele noastre, n-am putut nici macar sa culegem ofrandele-laudele – caci au fost , ba chiar oameni care de altfel nu ne prea iubeau si nu ne raspundeau la "buna ziua' acum ne zambeau. Laudele le-am primit la masina in care ne urcam grabiti.
De cate ori am jucat acest spectacol am gasit, am castigat lucruri noi si noi teritorii sufletesti. Multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta bucurie pe care m-a lasat sa o explorez, rar se intampla sa gasesti aceasta chimie perfecta a cuplului actoricesc. Sunt cateva valori globale care nu pot fi cumparate si nici distruse: ele sunt sanatatea, timpul, credinta si iubirea.
Despre aceste lucruri este vorba in acest eseu. Traim intr-o perioada de viata cu compartimente deviante in care doar iubirea are puterea sa-i faca pe oameni frumosi si buni pentru ca topeste carapacea de gheata in care supravietuim raului.
Spectacolul este atipic –de fapt este un eseu si un eseu obliga si publicul la atentie, concentare, generozitate si iubire.
Pentru actori, eseul este o forma cruda, caci suntem condamnati la dezgolire de forme, de nemiscare, de severitate. Dar publicul a fost partea cea mai frumoasa a sirului lung de spectacole, salile au fost pline si la ora 16:00 si la ora 19:00 si la ora 21:00 si la ora 23:00 , chiar si pe caldura si pe nameti. Publicul a fost minunat si am trait impreuna o stare de gratie.
Am scris dintr-o rasuflare aceasta "boema' si acum la sfarsit ma intreb: oare intereseaza pe cineva povestea asta? Dar ma invelesc in autoritate si inchei cu vorbele Marinei Constantinescu, cel mai sensibil cronicar al nostru si desigur dur si rau cateodata.
"Ciudat cum un regizor tanar e preocupat de un univers indepartat, pierdut cumva in umbra timpului. Pare usor atipic sa te preocupi astazi de iubirile de altadata, cum se numeau atunci frivolitati trisante. Personajul Lenny Caller are si un soi de melancolie pe care distanta in timp o ofera. Si Sebastian –personajul-tanarul care ardea pentru nuante. Linistea ei de acum si tumultul lui de atunci.'
De cate ori avem acest specatcol, ma imbrac frumos si alerg, alerg spre personajul de care sunt inamorata plina de curiozitate: Oare ce public vom avea in seara aceasta? Tot asa de minunat?