... A jurat ca se va intoarce atunci cand a fost izgonita cu pietre de barbatii din localitatea in care a crescut pana la 17 ani. S-a intors. Nu mai era fata umilita, tradata de iubit, care parasise cu 30 de ani in urma orasul prosper Güllen, ci o doamna bogata, care umilea prin prezenta sa pe toti oamenii de aici – saraci, cerand milostenie. Klara Zachanassian a revenit acasa, dupa ce ani buni a purtat in suflet aceasta dorinta.
Aceasta idee, foarte obisnuita la prima vedere, a piesei lui Friedrich Dürrenmatt, 'Vizita batranei doamne', are deznodamant tragic. Daca iubitul ei, Ill, platise candva cu un litru de votca doi martori, ca sa depuna marturii false impotriva ei, Klara Zachanassian a venit sa rascumpere aceasta nedreptate cu un miliard de dolari. Atunci cand o izgonisera purta in pantece copilul lui Ill. Acum s-a reintors, bogata, si e pe cale de a se casatori, intr-un orasel saracit (tot de ea), pentru a saptea oara.
Alexander Morfov, regizorul bulgar care a montat spectacolul pe scena mare a Teatrului National din Bucuresti, aduce la zi actiunea piesei scrise de Dürrenmatt in 1956. Poate ar fi fost mai potrivit sa-l intituleze 'Vizita doamnei', pentru ca personajul central in creatia sa scenica are doar 47 de ani. Nici pe departe 'batrana doamna', iar Maia Morgenstern, care o interpreteaza, ii da o prospetime de invidiat. Oricum, in piesa lui Friedrich Dürrenmatt, revenirea doamnei are loc dupa mai bine de 45 de ani.
Montarea este grandioasa si se datoreaza inventivitatii regizorului si a scenografului din Bulgaria Nikola Toromanov, ajutati de tehnica scenei Salii Mari, cu o functionalitate neobisnuita. In decorul, spectaculos si usor de schimbat, e lume multa, caci distributia e mare si figuratia la fel. In rolul lui Alfred Ill (regizorul ii da in spectacol numele Miller) e Mircea Rusu. El, iubitul de candva al Klarei (acum doamna miliardara), respectat de comunitate, este rugat de primar (Marius Rizea) sa o insoteasca pe musafira mult asteptata. Toata suflarea din Güllen isi pune speranta in bogata doamna, in banii ei, caci, de, aici s-a nascut. Asteptarea oaspetelui la gara care a fost inchisa cinci ani, pentru ca nu mai opreau 'trenurile Europei', da pondere intregii montari. Multimea colcaie: Primarul da ordine, Politistul (Marius Manole) isi ia functia in serios, Pictorul (Mihai Calin) scrie lozinci de 'Bun venit!' si, desi e beat crita, isi exprima speranta ca acest oras va avea din nou o galerie de arta.
Totusi, sosirea 'doamnei' are loc mai devreme decat ora stabilita: 13:13. E insotita de Valet si de Viitorul sot (al saptelea). Si, stupoare – recunoaste pe majoritatea dintre cei veniti la gara: Ill, sotia acestuia (Afrodita Androne), profesorul (Mircea Albulescu) etc. O lume se umilea in fata ei. Vazandu-si fostul iubit, Klara il roaga s-o plimbe cu tricicleta, ajungand in padurea tineretii lor, pe locurile unde s-au iubit. Trecutul atingea coarda sensibilitatii, ascunsa in orice fiinta. Cei doi interpreti tin personajele la distanta, ingemanand pe alocuri sentimentele trecute sau poate doar amortite undeva in strafundul sufletului. Dar ea nu a venit sa-si regaseasca iubirea, ci sa-si razbune tradarea. Ea promite orasului un miliard de dolari, cu o conditie: sa-l omoare pe fostul ei iubit.
Manipularea gloatei de catre miliardara e tesuta fin in scena. Demnitatea oamenilor este tarata benevol spre tradare (o alta tradare). Ei nu vor sa-l omoare pe Ill, dar ii cer acestuia sa ii roage ca sa-l omoare. Razbunarea insa se savarseste, multimea ipocrita nu-si doreste decat bani, tot mai multi bani, si astfel principiile moralei sunt anihilate.