Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ion-Ardeal Ieremia și-a legat întreaga viață de Teatrul Național din Timișoara. Născut la Oradea, a trăit în Timișoara de la 9 ani. Fiu de regizor, și-a petrecut copilăria în culisele teatrului. A absolvit un liceu cu profil real, ale cărui rigori le-a resimțit ca pe o „pereche de pantofi străină”, după cum spunea el însuși. A absolvit în 1995 secția regie teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof. Valeriu Moisescu. Tumultuos, generos, intempestiv, neliniștit, cu o inteligență ascuțită, Ion-Ardeal Ieremia a urmat - nu fără să-și pună întrebări care l-au urmărit mereu - aceeași profesie cu cea a tatălui său. Cariera lui, începută la Teatrul Național din Târgu-Mureș și continuată, următorii 28 de ani, la Naționalul timișorean, a demonstrat că identitatea sa artistică îi aparține pe de-a-ntregul, spectacolele sale, de la prima montare - Femeia-șarpe de Carlo Gozzi -, până la cea din urmă - Săptămâna luminată de Mihail Săulescu - purtându-i amprenta unică: o mare sensibilitate care l-a rănit mai mereu și pe care învățase să o ascundă în spatele unui simț al umorului unic, un umor care îi va purta mereu amprenta, dar și în spatele unei nerăbdări aspre. Cu adevărat, în spatele glumei sau al asprimii s-au aflat întotdeauna o mare delicatețe și o mare fragilitate pe care le-a distilat în spectacolele lui, dar și opinii pe care, în spectacole și în afara lor, le-a exprimat mereu cu toată convingerea.
Ion-Ardeal Ieremia a fost o prezență integră și efervescentă a Timișoarei și a Teatrului Național, pentru care a luptat în toate modurile pe care le-a putut imagina - ca artist, ca locuitor al orașului, dar și din poziția de consilier municipal și, mai apoi, din cea de secretar de stat în Ministerul Culturii.
Ion-Ardeal Ieremia a fost o personalitate profund implicată și o voce puternică într-un spațiu fundamental pentru societate: cultura. Teatrul Național din Timișoara a beneficiat aproape trei decenii de spiritul, de inteligența și de loialitatea sa, iar pentru asta îi vom fi recunoscători mereu.
Îndurerați, stupefiați, prietenii și colegii săi din Teatrul Național rămân de-acum cu amintirea lui. Odihnească-se în pace.
