Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Nici o corabie nu s-a intors vreodata de la Capricorn sau din Marile Sudului?' scria candva Geo Bogza, si eu citesc versul si ma gandesc la Stefan Iordache. Cati ani au trecut de cand s-a mutat de la noi? Parca a trecut o vesnicie!
Ma gandesc mereu la el cu nestinsa emotie. A fost unul dintre cei mari din Theatrum Mundi. S-a nascut sa fie pe scena Hamlet si Raskolnikov si daca nu se grabea sa plece, ar fi jucat si Prospero sau Regele Lear.
Am trait toti intr-o vreme neagra si urata, pe care am uitat-o, s-a topit. El era unul dintre cei care luminau ca un luceafar, poate de aceea ne lipseste atat de mult! Erau vremuri tulburi si ticaloase, dar el a scapat neticalosit.
Avea o credinta fierbinte-n teatru, era fanatic, era posedat.
Un adolescent in extaz. Asa a fost pana a plecat. Avea o stiinta cu care se nascuse in ce priveste intensitatea sentimentelor, a emotiilor, a trairilor!
Spre sfarsit avea pe fata si in albeata parului, pecetea noptilor tarzii. Gandurile lui erau in taina cele care teatralizau viata al carei observator atent era.
Acest unic Stefan Iordache, care cu rolurile lui iti deschidea inima, care cu glasul lui te facea sa traiesti emotii mari si sa devii aventurier pe Marile Sudului.
Pentru el teatrul nu a fost doar o profesie, ci insasi viata, tot sensul ei.
La sfarsit era cu parul alb, dar pentru mine tot tanar era, numai tanar si chiar foarte tanar!
Adolescentul. Cel nabadaios. Ben, din Tigrul de Schisgal. Era in compania unei actrite uriase, la spectacolele careia ma duceam de multe ori, Ileana Predescu. Regizor era Dinu Cernescu, regizorul miracol pentru Stefan Iordache. Cu el a facut cele mai importante roluri ale vietii lui: Hamlet - Shakespeare si Viziuni flamande - Ghelderode.
Dinu Cernescu l-a portretizat foarte scurt si simplu: "Are o agilitate de felina. Stefan s-a miscat intotdeauna expresiv, a avut un fel de voluptate a corpului, fara sa dea, aparent, nici cea mai mica insemnatate acestui lucru. Tine de interiorul lui pe care nu-l stie nimeni. Nici chiar el. Si nici nu trebuie stiut. E ca si cum ne-am uita intr-o cutie fermecata. Cand o deschizi, iese ceva spectaculos si ca sa pastrezi taina, trebuie sa o inchizi imediat la loc."
Piesa lui Murray Schisgal era la moda in 1965. Erau tinerii furiosi!
Era un spectacol eveniment. Am iesit naucita. Cei doi actori erau uluitori. Liviu Ciulei a scris despre spectacol: "Interesanta formula de spectacol! Bravo pentru debutul bucurestean al tanarului Stefan Iordache!"
Avea un temperament deosebit, un continuu fortissimo vocal, era o adevarata performanta vocala, de miscare. Se vorbea despre Stefan Iordache peste tot.
Nu erau numai vorbe de lauda, dar nu asta era important.
In peisajul artistic al Bucurestiului, aparitia fenomenala a lui Stefan a fost un mare moment, unul de mare referinta pentru teatrul omenesc.
In acest rol era o orchestra. Era un uragan.
De dragul lui, cand printre studenti gasesc un interpret bun pentru piesa lui Schisgal, pun la clasa "Tigrul" sa-mi aduca aminte de Stefan.
E un "dor", nu numai dor, ci un gol, ceva care lipseste definitiv.
Si inchei aceasta aducere aminte cu vorbele lui Colea Rautu, cel mai grozav barbat, un "maschio": "Daca as fi fost femeie, l-as fi luat barbat."
PS: Stefan Iordache a plecat la 14 septembrie 2008
Citește pe Antena3.ro
