Incepe primul razboi mondial, si Constantin Tanase pleaca pe front.
Ramane prietenul si colaboratorul sau Cazimir Belcot. Constantin Tanase sta si joaca la Iasi. Trece timpul. La 40 de ani revine in Bucuresti. Ia parte la o licitatie cu un prieten actor, castiga licitatia si inchiriaza localul de pe Strada Academiei, unde va construi celebrul teatru “Cararbus'. A construit cladirea cu un arhitect Algi Van Saanen, in configuratia unui carabus.
Vara torida. Anul 1912. Tanase face inaugurarea Teatrului “Cararbus', cu balet de 25 de persoane, cu orchestra noua formata din absolventi de Conservator din anul acela.
Primele reviste: Ai gresit adresa, Pana cand, Brambura.
Se casatoreste cu Virginia Tanase. Urmeaza revistele: Colac peste pupaza si Una si buna.
Revistele satirizeaza realitatea imediata cu sarcasm si verva polemica, moravuri, imoralitate, coruptie..
Spectacolele erau de mare calitate. Asa e viata, o celebra revista, avea melodii de Elly Roman, renuntandu-se la excesul de muzica straina.
Urmatoarea tema a viitoarelor reviste a fost “lupta pentru putere a partidelor de guvernamant', monstruoasa coalitie, lupte pentru un os mai mare.
Revista cunoaste un succes fara precedent, iar Constantin Tanase ramane inegalabil in acest sector. Extraordinar manager, organizator, director. O aduce in tara pentru un spectacol grandios pe Josephine Bober.
Urmeaza revistele Ai, dai, n-ai! si Alo! Radio Carabus. Cum in aceasta perioada pleaca la Berlin si face un film, “Visul lui Tanase', care are mare succes, in 1934, in revista Carabus Express lanseaza o bomba: Maria Tanase.
Este sarbatorit la 55 de ani cu surle si fanfare. N. Titulescu este printre invitati si alte mari personalitati ale timpului.
Pe 23 decembrie 1937, in sala Eforiei, are loc premiera comediei “Pofta buna la Carabus', cand izbucneste un puternic incendiu care distruge sala. Nu se sperie si incepe reconstructia “de a doua zi', cum se spune.
Pe 14 ianuarie 1938, sala e in picioare, si toti martorii focului sunt invitati la “Pofta buna la Tanase'. E invitat cu spectacolul la Istanbul, pe malul Bosforului.
In iunie scoate un spectacol cu accente satirice impotriva lui Mussollini si Hitler – “De lemn Tanase'.
In 1939 face un lung turneu in orient: Istanbul, Alexandria, Cairo, Beirut, Tel Aviv. Are un succes nebun. Se ridica cuplul Stroe si Vasilache, care face furori.
In 1940 contacteaza o boala foarte grava si nu mai poate pleca. Se lupta cu boala si se reintoarce cu mare curaj pe scena. Avea doar 60 de ani. Revenirea sa coincide cu regimul dictatorial-legionar Antonescu, care interzice cupletele satirice vehemente, sarcastice, despre politica vremii. Constantin Tanase nu se opreste si critica, admonesteaza guvernul, politica interna si externa, coruptia, lipsa de patriotism.
Razboiul obliga inchiderea portilor Teatrului “Carabus'. Dupa 23 august 1944, cladirea “Carabus' a fost bombardata. Joaca la circ si chiar numeste piesa “Circ la Tanase'.
In 1945, boala sa devine extrem de grava, si-n 29 august moare. Acum odihneste la Cimitirul Bellu. A fost un om mare. Cu simtul responsabilitatii. Mare cetatean. Vedeta uriasa. Curajos, inteligent, puternic. Din pacate, asemenea oameni se nasc greu. Sa nu-l uitam!
Cuplet Ai, n-ai, dai!
Grea e viata, mai, badie,
Pretutindeni saracie,
Birurile se tin scai
Ai... N-ai... Dai!
Bietul roman ca un caine
Fuge, fuge dup-o paine.
Vai de mama lui de trai.
Ai... N-ai... Dai!
Noi parlitii ducem grosul
Tot pe noi cade ponosul
Si platim ca niste frai
Ai... N-ai... Dai!
Tot noi ducem statu-n sale
Fiindca aia cu parale
Cum se-ntampla vezi matale
Ai... N-ai... Dai!!!
Doamne sfinte cel de sus (fragment)
Toate, toate le-am redus.
Am redus bauturica
Am redus si mancarica
Am redus, redus din gros
De-a ajuns pielea pe os.
Ma usuc si ma usuc
Nu mai stiu ce sa reduc
Am redus de tot tutunul
Am redus pan’ si sapunul
Cand vad oala cu smantana
Mestec cate-o saptamana
N-am baut cafea cu lapte
De la 1907
Cand vad puiul la frigare
Nici nu stiu ca-i de mancare
Mestec ca un apucat
Ce tot mesteci, mai, barbate?
Mestec, fa, si inghit adanc,
Sa nu uit ca sa mananc.