x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Teatru Trecutul şi prezentul unei săli de teatru

Trecutul şi prezentul unei săli de teatru

de Maria Sârbu    |    27 Sep 2010   •   00:00
Trecutul şi prezentul unei săli de teatru

Multe minuni sunt adăpostite în centrul Bucureştiului şi de care lumea habar nu are. Una dintre acestea ne-a fost arătată cu câteva zile în urmă. Ce este? O sală nouă de teatru. De fapt, o sală veche de teatru refăcută şi pusă în funcţiune la capacitatea tehnologiei actuale. Într-un spaţiu mare şi ofertant, care timp de 62 de ani a fost irosit, artiştii au acum posibilitatea să-şi arate în voie creativitatea, ingeniozitatea. Acest loc ce a ascuns poate diverse "îndeletniciri" de-a lungul timpului este la subsolul frumosului Teatru Odeon, din Calea Victoriei, şi se numeşte Odeon Studio - teatru şi artă contemporană. O sală de teatru cu galerii.

La evenimentul de inaugurare, desfăşurat la 21 septembrie, directorul Teatrului Odeon, Dorina Lazăr, care s-a zbătut, din 2006 încoace, să valorifice spaţiul de la subsolul clădirii, a dezvăluit câte ceva din istoricul locului. "Odeon" e pe locul grădinilor Ghica, unde erau Casele Ghica, cumpărate apoi de familia Lahovary. Prin târg se zvonea că tânărul Ghica ar fi pierdut la cărţi casa care a devenit mai târziu Teatrul de Comedie, construit de arhitectul Grigore Cerchez, din iniţiativa lui Emil Lahovary şi inaugurat în 1911 (mai târziu a devenit Teatrul Giuleşti, iar din 1990 Teatrul Odeon).
Dorina Lazăr menţiona că în acest spaţiu "undeva se afla un tunel care lega sala de teatru de Palatul Regal şi unde Carol al II-lea cunoştea drumul". La subsol a funcţionat Teatrul Nostru, înfiinţat la începutul stagiunii 1941-1942 şi condus de Dina Cocea, Fory Etterle, Eugenia Zaharia şi Petre Nove. Proprietatea pe care se afla a aparţinut familiei Lahovary până în 1948, când a avut loc naţionalizarea. Atunci s-a închis şi Teatrul Nostru.

De actuala sală Studio se leagă, în primul deceniu al secolului al XXI-lea, alte nume. Mai multe dintre personalităţile care au condus Teatrul Odeon au pus în discuţie problema de a deschide sala de la subsol, dar s-a reuşit, într-un târziu, cu ajutorul Primăriei Capitalei, care şi este obli­gată să facă asemenea lucruri. Concursul de arhitectură a fost câştigat de Răzvan şi Ioana Luscov. Arhitectul Răzvan Luscov caracterizează acest spaţiu într-un mod memorabil şi anume că Odeon Studio reprezintă o lume "underground", în oglindă, in­versată faţă de lumea de la su­pra­faţă. "La suprafaţă - o Românie în ca­re, din păcate, «bunul gust» se măsoară în cât mai mult granit, inox şi plante artificiale. Aici, în lumea inversată, de unde şi simbolul sălii - un actor dan­sator cu capul în jos, prin răstur­na­re, valoarea este dată de simplitatea şi autenticitatea materialelor care nu îşi ţipă preţul...", spune Luscov. Lupta Dorinei Lazăr cu toţi cei im­plicaţi de a vedea sala gata s-a în­cheiat. Iar joi seara, în prezenţa pri­ma­rului Sorin Oprescu şi a multor in­vitaţi, "bătăuşa" doamnă a afirmat: "Nu pot să spun cât de fericită sunt că am apucat ziua asta". O zi care ră­mâ­ne în istoria teatrului din acest loc, din centrul centrului Bucureştiului.

Sala, modulară, cu trei sute de locuri, a găzduit în ziua deschiderii şi primul spectacol: "Blifat", de Gabriel Pintilei, regia Alexandru Mihail şi scenografia Laura Pa­ras­chiv. Din distribuţie: Laurenţiu La­zăr, Angela Ioan, Mihai Smaranda­che, Ioana Anastasia Anton şi copilul (care este o revelaţie) David Petcu.

×
Subiecte în articol: teatru