Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O sa va vorbesc despre studentii pe care-i primesc eu in custodie, trei ani, 'viitori actori in teatru', pentru ca lumea mea adevarata este lumea pe care o creeaza teatrul.
Vremea a trecut repede si grabit, dar, oricand va fi nevoie de o vrajitoare sau de o bunica surda, o sa mai urc pe scena. Dar exact cand am fost mai confuza au aparut studentii si au inceput transferurile de personalitate. Ti se pare ca o multime de roluri care au trecut pe langa tine au venit acum sub o alta forma, dar, ca profesor, sunt mai tot timpul cuprinsa de teama de a creste un actor. Te apasa responsabilitatea, e o truda a unei constructii a imponderabilului.
Prima lectie – actorul tanar trebuie sa invete sa se daruiasca, un student la actorie se angajeaza patru ani sa munceasca pana la istovire. Actorie, dans, miscare scenica, scrima, machiaj, improvizatie. Se-nvata o profesie stranie, in care totul e de vanzare. Se-nvata multe lucruri si ciudate invataminte.
Haloul de mister care-mbraca personajul scenic se risipeste dupa terminarea spectacolului, si actorul redevine un om ca oricare altul. Nu e usor. Dar daca ai talent, har, primul lucru pe care-l accepti este sacrificiul si ca numai meseria asta iti poate justifica existenta.
Si pedagogia actorului e diferita de celelalte. Sunt profesori care-si pot creste studentii cu raceala calculatorului electronic. Ei sunt profesorii obiectivi, care cresc actori disciplinati, vigurosi, puternici. Sunt insa si profesori atipici. Profesori care sunt atat de pasionati, incat studentii sunt cuplati la un voltaj asa de puternic, de le zbarnaie inima, si stau cu magicul la masa in fiecare zi. La ei, daruirea e stranie si uneori pare aberanta. Ei nu sunt pragmatici. Cum arata prima intalnire cu studentii?... Ei se uita la tine! Prima lectie ar fi: Trebuie sa va iubiti personajul, chiar daca el se cheama Iuda, Iago sau Mefisto. Cateva perechi de ochi te privesc, si stabilitatea se clatina. Si ei?... Unii au o privire zambitoare. Altii sunt crispati. Altii se-ncrunta. Altii sunt indiferenti sau mimeaza indiferenta, desi le tremura sufletul de placere. Altii sunt plini de candoare si, de aceea, induiosatori.
Oricum ar fi, prima intalnire cu studentii e magica. Este o sarbatoare. Relatia de schimb care trebuie sa se lege intre profesor si student trebuie sa fie una iubitoare. Sunt si esecuri. Nimeni nu doreste nereusita, dar, de multe ori, si ea te viziteaza. Motivele sunt nenumarate. Ori studentul nu are chemarea pentru actorie, ori profesorul nu a avut destula rabdare. Sunt si abordari in dezvoltare ori subiectivitatea sau drumul e gresit sau totul e absurd. Daca vei incerca doar sa-ti faci datoria si sa-ti castigi laurii pentru existenta, totul va deveni jalnic. E nevoie de ceva mai mult decat corectitudine. E nevoie si intr-o parte, si in alta sa te ranesti sa te doara, sa cazi, sa pierzi, sa te ridici si sa o iei de la capat. Spectacolele cu studentii sunt spectacole de cercetare teatrala. Acesti studenti trebuie sa inteleaga acum, in acesti ani, ce responsabilitate va apasa pe umerii lor. Ei sunt viitorii luptatori cu zgura indiferentei si a raului... Ei vor fi actorii de maine, si actorul trebuie sa fie privirea ce strapunge tainele. Comunicarea se face greu si anevoios. In acelasi timp, studentii au nevoie de incredere absoluta, daca-i respecti, ei te vor respecta, dar cel mai important lucru e ca se vor respecta pe ei insisi. Si apoi trebuie sa invete sa fie generosi, plini de energie si de entuziasm. La vechii greci, entuziasm insemna 'Zeul din tine'.
Asta si inseamna sa fii actor, sa-ti formezi sufletul pentru a gasi dumnezeirea din tine si a o da celorlalti si a le actiona si lor energia sfanta. A fi actor adevarat inseamna ca Dumnezeu te iubeste si vorbeste prin tine!
Citește pe Antena3.ro
