Piesele regretatului dramaturg Dumitru Solomon se joacă foarte rar astazi, deşi scrisul său dramatic, aşa cum menţiona pe la mijlocul anilor ’90 criticul Marian Popescu, "aspiră la intrarea în circuitul european al valorilor dramei alături de alţi câţiva dramaturgi importanţi ai literaturii române de azi". Cu câteva zile în urmă însă a avut loc la Teatrul de Comedie premiera cu piesa "Zăpezile de altădată", pusă în scenă de Mircea Cornişteanu (următoarea reprezentaţie - 1 noiembrie), la care majoritatea spectatorilor au râs pe săturate, cum se spune. În această piesă, doi soţi caută, după 20 de ani de căsnicie, iubirea dispărută. Alături de protagoniştii Gabriela Popescu şi Sandu Pop, joacă Aurora Leonte, Eugen Racoţi, Laura Creţ, Andrei Runcanu şi Cezar Grumăzescu. Decorul aparţine lui Puiu Antemir, iar costumele Ancăi Răduţă.
Mircea Cornişteanu a montat "Zăpezile de altădată" de trei ori: în 1996 la Teatru de Nord din Satu-Mare, în 2001 la Teatrul din Galaţi şi acum la Teatrul de Comedie. Regizorul ne-a şi motivat această reluare: "... E o piesă care îmi e foarte aproape la inimă. L-am iubit mult pe Dolfi Solomon, am fost buni prieteni mulţi ani. Îi admiram şi îi admir în continuare subtilitatea scriiturii, umorul extraordinar de popular şi în acelaşi timp de calitate. El are ceva de spus; nu are ceva de râs. Datorită acestui fapt mi-a fost drag să reiau acest spectacol. Am pus această piesă la Galaţi şi se joacă de zece ani. Sper ca la Teatrul de Comedie să se joace vreo 20 de ani".
Despre reacţia publicului, care râde foarte mult în cele 70 de minute cât durează spectacolul, Cornişteanu spune: "Se râde pentru că actorii sunt, după părerea mea, foarte bine puşi în valoare de regizor, de text şi mai ales de ei înşişi şi demonstrează nu numai că au talent, dar că au şi o anumită umilinţă în faţa textului pe care îl slujesc. Nu fac măscări, nu se strâmbă, cel puţin deocamdată. Nu vor să facă publicul să râdă cu orice preţ, căci au convingerea că ceea ce fac este adecvat textului, iar textul este atât de bogat în semnificaţii şi în prilejuri de râs, încât nu are rost ca ei să facă mai mult". Regizorul, care a pus în scenă, de-a lungul anilor, şi alte piese ale dramaturgului, spune că va mai monta texte de-ale acestuia.
Dumitru Solomon merită într-adevăr să fie jucat mult mai mult. El nu poate fi un concurent al dramaturgilor tineri. În 1997, cu prilejul unui volum de teatru – "Antologii" (Editura Untext) –, în cuvântul înainte "Un sfat către mine", el scria: "Sînt convins că astăzi, cînd scriu eu teatru, alţii, mai tineri şi mai adecvaţi decît mine, hotărăsc şi ei că trebuie scris un «altfel» de teatru. Pe aceşti tineri dramaturgi aflaţi în răspăr cu scrisul meu şi al generaţiei mele, deşi îi simt iconoclaşti şi poate, dispreţuitori, raţiunea mă obligă să-i consider îndreptăţiţi, iar sufletul mă îndeamnă să-i iubesc, fiindcă, în pornirea lor de revoltă, mă descopăr pe mine, cel de-acum treizeci de ani, iar imaginea propriei tinereţi şi a propriului început nu poate să nu mă înduioşeze (...)".
… De la înţeleptul Solomon citire.