Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Martorul şi "responsabilul moral" al primei urcări pe cal a lui Adrian Pintea a fost regizorul Dinu Cocea.Acesta a regizat, in 1980, "Iancu Jianu zapciul" şi "Iancu Jianu haiducul", cu Adrian Pintea in rolul principal. A fost un moment predestinat, pentru că atunci, in acele filme, avea să se consacre imaginea ecvestră a actorului Adrian Pintea.
Martorul şi "responsabilul moral" al primei urcări pe cal a lui Adrian Pintea a fost regizorul Dinu Cocea.
A regizat toate filmele cu haiduci. Şi cel cu Ion Besoiu in rolul principal ("Haiducii"), şi cele cu Emanoil Petruţ ("Răpirea fecioarelor" şi "Răzbunarea haiducilor"), şi cele cu Florin Piersic ("Haiducii lui Şaptecai", "Săptămăna nebunilor" şi "Zestrea Domniţei Ralu"). A mai regizat "Paraşutiştii", "Instanţa amănă pronunţarea" şi "Ecaterina Teodoroiu". Ultimele filme au fost, in 1980, "Iancu Jianu zapciul" şi "Iancu Jianu haiducul", cu Adrian Pintea in rolul principal. A fost un moment predestinat, pentru că atunci, in acele filme, avea să se consacre imaginea ecvestră a actorului Adrian Pintea.
Citește pe Antena3.ro
Jurnalul Naţional: Aţi lucrat cu Adrian Pintea mai bine de un an continuu. Ce vă mai amintiţi din perioada aceea?
Dinu Cocea: Amintirile cu Adrian imi sunt foarte dragi şi foarte puternice, deşi au trecut mai mult de 25 de ani de cănd am lucrat cu el. A fost un actor uriaş, un caracter de excepţie şi un mare gănditor şi scriitor. Din păcate, foarte puţini i-au ştiut aceste calităţi. In cei peste 76 de ani de viaţă nu am cunoscut mulţi oameni atăt de profunzi şi de complecşi ca Adrian Pintea.
Jurnalul Naţional: Să inţeleg că tănărul Adrian Pintea, aflat la inceput de carieră, a avut o influenţă asupra regizorului matur Dinu Cocea?
Dinu Cocea:Da. Felul lui de a aborda rolurile m-a determinat să reconsider tot ce ştiam şi să privesc lucrurile dintr-un unghi nou.
Dormea prin sat
Jurnalul Naţional: Cum a ajuns Adrian Pintea Iancu Jianu?
Dinu Cocea:Eu l-am ales. Il ştiam de pe scenă, din teatru... L-am aşteptat in Gara de Nord, căci el venea de la Paris, unde avusese un spectacol cu Teatrul Municipal (Bulandra - n.r.) şi i-am spus: "Dumneata il vei juca pe Iancu Jianu". "Nu se poate - mi-a răspuns. E prea mult pentru mine". I-am dat scenariul, l-a citit, iar seara mi-a dat telefon: "Nu cred că-l voi putea face aşa cum trebuie"⦠Eu am lucrat cu mulţi actori in cariera mea, şi tineri şi bătrăni, dar era pentru prima dată cănd cineva aproape că mă refuza. Pănă la urmă l-am convinsâ¦
Jurnalul Naţional: Cum era ca actor in relaţiile cu regizorul?
Dinu Cocea:Era taciturn şi părea refractar la indicaţiile regizorale. După scurt timp mi-am dat seama că nu era aşa. El filtra aceste indicaţii şi le adăuga găndire, imbogăţind personajul cu dimensiuni noi, fără ca prin aceasta să contrazică viziunea regizorală.
Jurnalul Naţional: Dar in relaţiile cu ceilalţi?
Dinu Cocea:Cel mai bine se inţelegea cu figuranţii şi cu oamenii simpli. Cu ţăranii. Şi cu copiii. Se ducea la ei acasă, ii imbrăţişa cănd se intălneau, ceea ce nu făcea cu colegii actori⦠Nouă ni se părea rezervat şi sfidător chiar.
De multe ori dormea prin sat. Apărea a doua zi dimineaţa, la filmări. Unde-ai fost?, il intrebam. "Am fost la Gheorghe, pe dealul ăla, acolo, că m-a invitat. S-a pus şi ploaia, aşa că am stat cu el la un pahar de vorbă, pănă pe la patru dimineaţa⦠E un om foarte deştept şi face şi o brănză extraordinară". Era foarte ataşat de ţăraniâ¦
Jurnalul Naţional: Cum se comporta, cum lucra? Era diferit de ceilalţi actori?
Dinu Cocea:Avea tot felul de ciudăţenii. L-am găsit odată, intr-o seară, stănd in pat, in poziţie de lotus. L-am intrebat: Faci yoga? "Nu - mi-a răspuns. Eu acum filtrez ceea ce trebuie să fac măine. In poziţia asta imi funcţionează mai bine mintea". Sau, de pildă, iarna, am filmat o dată de la şase dimineaţa pănă la opt seara. Afară erau minus 20 de grade, iar Adrian trebuia să filmeze in cămaşă⦠Am vrut să-i pun pe dedesubt un surtuc, dar el a refuzat. Se ducea din cănd in cănd după nişte stănci, se dezbrăca de cămaşă şi se freca cu zăpadă. Aşa a stat toată ziua. Şi nu tremura. Iar noi, ceilalţi, eram toţi cu căciuli şi mănuşi.
Nu a folosit niciodată dublură
Jurnalul Naţional: A iubit foarte mult caii şi era un bun călăreţ. E adevărat că prima lui experienţă ecvestră s-a petrecut atunci, in 1980?
Dinu Cocea:Da. A urcat pentru prima dată pe cal chiar la filmul "Iancu Jianu". Ii luasem şi un instructor de călărie. "Dar de ce? - mi-a zis. Nu pot să invăţ şi singur?" Ba da, dar e mai bine cu profesor, i-am răspuns. "Lăsaţi că mă descurc. Mă inţeleg eu cu calul, mai bine decăt cu antrenorul de cai". I s-a dat un cal blănd. S-a apropiat de acesta, l-a măngăiat puţin, după care s-a dus la altul - un armăsar superb, dar nărăvaş foc. A zis: "Eu pe ăsta il vreau". Instructorul, speriat, a sărit in sus: "Nu se poate, pe ăsta nici eu nu mă urc, e periculos". "Mă descurc eu cu el, a zis Pintea. Numaâ, vă rog frumos, să-i puneţi şaua". Căt timp ii puneau şaua, Adrian s-a apropiat de cal, s-a uitat in ochii lui - dar ştiţi cum? Ca un hipnotizator, iar calul, brusc, s-a liniştit, n-a mai dat din picioare, n-a mai fornăit. Adrian s-a apropiat şi mai mult şi a inceput să-i şoptească ceva la ureche. După care a urcat in şa şi a pornit prin manej, mai intăi la pas, după aceea la trap, şi apoi in galop. La un moment dat, cineva, văzănd că armăsarul se indreaptă vijelios spre poarta manejului, a inchis-o. Nu ştiu ce a făcut Pintea, cum a făcut, de unde a ştiut cum să tragă de căpăstru - probabil din instinct, dar calul a sărit, ca la cursa cu obstacole, peste poarta inaltă de vreun metru optzeci. Aceasta a fost prima şedinţă de călărie a lui Adrian.
Jurnalul Naţional: A avut dublură la scenele de cascadorie?
Dinu Cocea:A avut dublură, dar n-a folosit-o niciodată. Aveam, de pildă, o scenă in care el era urmărit de poteră. Trebuia să se ridice in picioare pe şa, din goana calului, şi să se agaţe, din mers, de o creangă. Am vrut să pun un cascador să filmeze scena.
A refuzat cu indărjire. "Nu se poate, Adriane - i-am spus. Dacă-ţi rupi piciorul sau, Doamne fereşte!, iţi spargi capul, cum am mai păţit cu Emanoil Petruţ, eu am terminat cu filmul"⦠Atunci ne-am certat. A fost pentru prima şi ultima oară cănd m-am certat cu Adrian⦠Pănă la urmă l-am lăsat, cu o condiţie: s-o facă o singură dată. Dacă nu-i iese, nu mai tragem nici o dublă şi renunţ şi la scenă. O scot de tot din filmâ¦
Cănd am văzut că se apropie calul de copac in viteza aia - un cal bun ajunge la 70-80 la oră! - mi s-a făcut inima căt un purice. Dar, cu o agilitate extraordinară, de parcă era la circ, Adrian s-a ridicat pe şa in picioare şi a prins creanga fără probleme. Scena e in film, o puteţi vedea.
S-a imprietenit cu urşii
Jurnalul Naţional: O intămplare din perioada filmărilor?
Dinu Cocea:Una din multele⦠Filmam la Bălea Lac. Intr-o zi au venit pe la Adrian mama şi sora lui. Au stat vreo două săptămăni⦠"Mamă, le-a zis Adrian, hai să vă arăt ursuleţii". "Ce ursuleţi?, l-a intrebat ea. Sunt urşi pe aici?". "Da, sunt vreo trei-patru, vin să mănănce resturi menajere". "Şi tu te duci la ei?". "Da, ii măngăi. M-am imprietenit cu ei". "Adrian, tu eşti nebun?, i-a zis mama lui. Dacă fac urşii vreun gest nepotrivit? Dacă pune ursul laba pe tine?". "Stai liniştită, mamă, sunt foarte cuminţi. Ei işi văd de treaba lor, mănăncă, eu imi văd de treaba mea, ii măngăi. Hai, vino şi tu". Eu, care nu mă dusesem niciodată să-i văd, m-am găndit că e bine să profit de ocazie să mă duc acum⦠Eu cu mama lui Adrian am stat, precauţi, mai departe. El s-a apropiat de urşi, le-a spus ceva - numai el ştia ce - şi a inceput să-i măngăie, aşa cum o făcuse de foarte multe ori⦠Eu cred că avea puterea să imblănzească animalele cu privirea şi cu vorba...
Jurnalul Naţional: Ce fel de relaţie a rămas intre dumneavoastră şi Adrian Pintea, după ce s-a terminat "Iancu Jianu"? Vă făceaţi vizite?
Dinu Cocea:Nu. Nu a trecut decăt de vreo două ori pe la mine, din motive strict profesionale. Dar, inainte ca eu să plec definitiv din ţară - era in 1984 - mi-a făcut pentru prima dată o vizită din proprie iniţiativă. Mi-a spus următoarele cuvinte: "Am auzit că pleci definitiv. Eu te felicit pentru şansa asta. Aş pleca şi eu, dar nu mă lasă inima"⦠"Avea o vorbă despre cei care nu mai sunt printre noi. Zicea că «au dispărut in pulberea gănditoare a stelelor»⦠In care s-a dus şi el."
Adrian Pintea: un mare scriitor
Jurnalul Naţional: In ce relaţii era cu sistemul comunist?
Dinu Cocea:Avea o atitudine anticomunistă radicală. Ura sistemul cu toată fiinţa lui. Cu toţii il uram, dar ne obişnuiserăm cu el ca ţiganul cu scănteia. El nu-l putea accepta. Anticomunismul său avea intensitatea unei dureri fizice.
Jurnalul Naţional: Aveţi un gănd, o propunere sau o sugestie pentru conservarea memoriei lui Adrian Pintea?
Dinu Cocea:Da. Mi-aş dori ca in toate staţiile de metrou să se afişeze versuri memorabile ale marilor noştri poeţi, de la Eminescu pănă la Adrian Pintea! Şi mi-aş mai dori ca in manualele şcolare să existe găndirea şi creaţia literară a lui Adrian Pintea!
