Un debut ratat

Şeful comisiei care decidea ce intră şi ce nu intră în programul de revelion a decretat că nea Mărin este interpretat rudimentar şi are ironii gratuite la adresa ţăranului.

Anii ’69. Vizionările programului de revelion. Producătorii de umor primeau castane de la C.C., vorba lui Dan Mihăescu, pe principiul că: “Mai dă-i dracu’ pe ăştia cu glumele lor, că bagă şopârle şi ener-vează conducerea de partid şi de stat”. Pe holul televiziunii, Amza Pellea. Când l-a zărit Dan Mihăescu s-a dus ţurcă la el ca să-l trateze cu puţin umor. Amza s-a pus pe povestit “Gura lumii”, la vremea aceea snoavă deja celebră, pe care o luase din Băileşti. La sfârşitul pauzei de râs, Mihăescu a mers direct la Tudor Vornicu şi i-a spus că “Gura lumii” s-ar integra perfect în programul de revelion.

“Tudor a decis s-o filmeze pe barba lui, procurându-mi spaţiile necesare – povesteşte Dan Mihăescu. L-am înşfăcat de o aripă pe Dan Popovici, regizor de montaj aflat prin preajmă, şi am înregistrat momentul pe magnetoscop. A ieşit «capsă», cum zicem noi despre materialele remarcabile. Numai că, la vizionare, şeful comisiei a strâmbat din nas. I s-a părut vulgar, cu haz căznit, interpretat rudimentar şi cu ironii gratuite la adresa ţăranului român, harnic constructor al socialismului. Momentul a fost respins, cu recomandarea să nu recidivăm. Mai târziu aveam să aflu că, printre argumentele respingerii, au figurat oltenii şi cuvântul «ministru», deşi i s-a explicat tovului că Gheorghe a ouat în regimul burghezo-moşieresc”.

MARI COMICI AI MICULUI ECRAN. Ce debut ratat! Ce lucru absurd! Anatole France spunea că lucrurile absurde sunt singurele agreabile, singurele frumoase, singurele care dau har vieţii şi ne împiedică să murim de plictiseală. Fără cenzură, ce plictiseală ar fi fost! “Ulterior, monoloagele lui nea Mărin au avut un succes extraordinar, până când se supără Leana a lu’ Nicu Zăpăcitu din Scorniceşti şi le interzâse, cu fermitate revoluţionară”, mărturiseşte Dan Mihăescu. Eu cred că din gelozie pe gloria minunatului actor oltean, dorind pesemne ca numai ea cu soţul să figureze la tv, drept «cei mai mari comici ai micului ecran»“.  
Dan Mihăescu şi Grigore Pop creionau scheciurile, iar Amza le traducea în limba oltenească. Formau o echipă de elită! “Era un mare actor. El nu vindea marfa ismenindu-se – spune Mihăescu. Orice comic poate să facă pe ţiganul, pe olteanul... Dar Amza era actor, făcea compoziţie şi ieşea un personaj nemaipomenit. Îmi aduc aminte la filmări, când mai uita textele şi nu simţeai nimic. Doar eu observam, fiindcă aveam textul în faţă, eu ocupându-mă de decupaj. Jurai că aşa era textul! Poanta ieşea, chiar dacă el modifica dialogurile pe ici pe colo, prin părţile esenţiale! Şi ieşea pentru că Amza Pellea era de acolo!”

CARE AMZA? La 3 martie 1973, s-a difuzat pe postul naţional emisiunea de varietăţi intitulată “La Amza vine un Biban!”. Autori: Dan Mihăescu, Grigore Pop şi Octavian Sava. “La repetiţie, în studio, cei doi mari actori s-au jucat, improvizând o convorbire telefonică glumeaţă. Am fost inspirat şi am cerut să fie înregistrată – fără ştirea lor – şi bine am făcut. Am difuzat-o integral, cu mare succes”, îşi aminteşte Dan Mihăescu.
Textul inventat pe loc suna cam aşa: Amza (la un telefon de recuzită): “Alo, casa Dem Rădulescu? Dem Rădulescu (idem): Da! La telefon, un admirator al dumneavoastră. – Şi ce doriţi?

- Am auzit că sunteţi oltean de-al nostru, din Vâlcea!

– Da, oltean! Veni acilea consăteanul meu, nea Mărin din Băileşti, şi vrea să se întreacă cu tălică într-o olimpiadă de bancuri olteneşti.

– Cine ziseşi că-i ăsta?

– Mărin al lui Veta, unchiul lu’ Sucă şi finul lu’ naşu’ Pantelică. – Aha, ştiu! Care Pantelică? – Pantelică a lu’ Florea Cinzeacă, care o ţine pe Veta lu’ Făsui. – Făsui, da, da, da... Care Făsui? – Făsui al lu’ Sile Ciupitu, văr cu Mitra lu’ Vătrai. – Da, acum ştiu! Care Vătrai? – Vătrai, bre, cumnatul lu’ Oaţă Ciuciu, văr primar cu Fane Opăritu şi cuscru cu Ion al lu’ Mazăre. – Păi, de ce nu spuseşi aşa, dragă? Mazăre! Care Mazăre? – Hai, mă, nea Rădulescu, te ţii de bancuri? – Păi, nu de-asta mă sunaşi? – Atunci, vii? – Da! Dacă-mi spui cine e la telefon. – Hai, mă, Bibanule, că eu sunt, Amza! – A, tu eşti Amza? – Eu! – Care Amza?...” Din păcate, banda nu mai există, fiind ştearsă de o “mână criminală”.

“Monoloagele lui nea Mărin au avut un succes extraordinar, până când se supără Leana a lu’ Nicu Zăpăcitu din Scorniceşti şi le interzâse, cu fermitate revoluţionară. Cred că din gelozie pe gloria minunatului actor oltean, dorind pesemne ca numai ea cu soţul să figureze la tv, drept cei mai «mari comici ai micului ecran»“
Dan Mihăescu