Spovedania unui soţ

A fost căsătorită de două ori: cu Dan Tufaru, cu care a avut şi singurul copil - pe Ioana, şi cu Alexandru Medeleanu.Alexandru Medeleanu n-a putut să-şi ia la revedere de la Anda. Spera că moartea nu va fi atăt de grăbită.

Alexandru Medeleanu n-a putut să-şi ia la revedere de la Anda. Spera că moartea nu va fi atăt de grăbită.

După 15 ani de tăcere, cel de-al doilea soţ al Andei, Alexandru Medeleanu, şi-a răcorit sufletul. Ne-a mărturisit un lucru pe care l-a ţinut bine ascuns. Anda Călugăreanu a fost tratată in ultimele trei săptămăni ale vieţii de un biofizician romăn care fusese elevul lui Albert Einstein. Il chema Carol Przbilla, inventatorul helioproboscopului, un aparat special care trata cancerul.

CALVARUL. Şi acum, după ce au trecut 15 ani de cănd nu o mai are pe Anda, Alexandru Medeleanu nu poate vorbi de ea fără să plăngă. Povestea relatată de el este tristă. V-o redăm aşa cum şi-o aminteşte fostul partener de viaţă al minunatei Anda Călugăreanu.

"In 1992 a plecat in Israel intr-un turneu cu Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. A stat zece zile. Cănd s-a intors, m-am dus s-o iau de la aeroport. Mi-a zis doar atăt: «Tati, nu mă simt bine». Am ajuns acasă şi tot rău ii era. Nu suporta deloc curentul. Am chemat un medic, a consultat-o şi ne-a zis că este vorba despre o răceală. I-a prescris penicilină, dar nu i-a folosit la nimc. In continuare se simţea rău. Pănă la urmă am dus-o la spital, la Elias. Pe radiografie a ieşit ceva pe plămănul drept. Medicul m-a chemat doar pe mine a doua zi. Mi-a zis că are o pată pe plămăn de mărimea unei monezi de 5 lei. Am intrat in panică. Incepea calvarul. Ne-am dus la spitalul de plămăni, unde i s-a făcut o analiză destul de traumatizantă. Era ca un fel de operaţie. A durut-o foarte tare, şi trei zile a expectorat sănge. Peste o săptămănă urma să primim rezultatul la investigaţie. Ne-am dus, dar ni s-a spus că analiza se pierduse. Imi venea să-i omor pe medici.

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament

Anda n-a vrut să repete investigaţia. Am mers şi la alţi doctori, dar nici unul nu ne-a pus un diagnostic. Abia in Grecia mi s-a spus că are cancer. Ea a ştiut tot timpul că este grav bolnavă, deşi nu i-am zis exact ce are. Ne minţeam unul pe altul. Ne făceam că nu ştim. Avea dureri aşa de mari, incăt nici eu nu mai suportam. Mă simţeam inutil. A incercat să se sinucidă. Şi-a pus o batistă in gură. Am reuşit s-o salvăm. Era păcat să moară aşa.

După ce a venit din Grecia, un poliţist mi-a zis să-l caut pe biofizicianul Carol Przbilla. Tot el l-a tratat şi pe Ceauşescu de cancer la prostată. Avea 80 de ani atunci. Treceau zilele şi nu dădeam de el. Era de negăsit. După vreo trei săptămăni am reuşit să dau de el. I-am dat telefon, i-am zis despre ce este vorba şi m-a primit. Razele aparatului său puteau să inmulţească celulele bune şi să le omoare pe cele bolnave. Ministerul de Interne ii făcuse un aparat şi mai bun, care era folosit doar in cazuri deosebite. L-am sunat pe Virgil Măgureanu şi el ne-a ajutat să luăm aparatul.

Am inceput tratamentul acasă la noi. Avea dureri foarte mari, se tăvălea pe jos. La două zile după tratament ii dispăruseră durerile. Am inceput să sperăm, deşi Przbilla ne spunea că este foarte grav. Anda respira doar cu un sfert din plămăn. L-am intrebat dacă a fost elevul lui Einstein. Iar el mi-a răspuns că trei luni a stat pe lăngă acesta. Iar Anda l-a intrebat cum a fost cu Ceauşescu. Ne-a mărturisit că l-a tratat două săptămăni, deşi se vindecase după şapte zile de tratament. Era foarte fricos şi voia să se asigure.

La 14 august, Przbilla ne-a recomandat să mai facem o radiografie la plămăn. Am făcut-o şi ne-a dat verdictul: «Dacă mai rezistăm patru zile, gata, am scăpat». A doua zi, la ora 5 dimineaţa, Anda a murit. Nu mi-am luat la revedere. N-am putut. Am stat cu ea pănă in ultima clipă. Ultima dorinţă a ei a fost să fac in aşa fel incăt lumea să n-o uite. Mi-a mai zis in ce s-o imbrac şi să am grijă de Ioana. A murit pe canapea, in braţele mele."

INCEPUTUL. După ce a scăpat de povara acestei poveşti ţinută inchisă timp de 14 ani, Alexandru Medeleanu ne-a vorbit despre Anda aşa cum i-a fost dat s-o cunoască. "Lucram la Magazinul Victoria, eram economist.

O cunoşteam pe Monica Ghiuţă, era clienta noastră. Intr-o zi a adus-o şi pe prietena ei Anda să cumpere ceva de la Victoria. Am stat de vorbă cu ea o oră. Era simpatică. Mi-a plăcut tare mult. Am invitat-o la o plimbare cu maşina, la Snagov. Mi-a răspuns: «Vin cu mare plăcere. Dar să ştii că noi suntem două». Ştiam că are o fată, dar nu mă deranja. La scurtă vreme m-am mutat la ea. Ne-am căsătorit abia după trei ani, in 1986."

Iubea oamenii şi florile. Mergea in piaţă la florărese şi se tocmea cu ele, folosind un accent ţigănesc. "Reuşea să ia florile fără nici un ban. A iubit-o toată lumea. N-avea duşmani. Era de o blăndeţe şi de o candoare extraordinară. Nu puteai să n-o iubeşti. Era bună artistă, bună mamă, bună gospodină, bună soţie. Ar fi vrut să mai facă un copil. Dar nu s-a mai putut. Am vrut s-o infiez eu pe Ioana. In casă erau trei nume: Tufaru, Călugăreanu şi Medeleanu…", işi aminteşte Alexandru Medeleanu.

dincolo de scena. N-a avut o copilărie fericită. Părinţii ei s-au despărţit cănd ea era elevă la liceu. A rămas cu tatăl, iar sora ei, cu mama. Amăndoi părinţii s-au recăsătorit, dar fetele păstrau legătura.

"Părinţii au dat-o la balet, avea o mobilitate extraordinară. A primit o educaţie foarte aspră de la tatăl ei, care a fost ofiţer. Sora ei a murit tot de cancer. S-a chinuit. N-a vrut să se trateze. Poate avea o şansă. Iar tatăl lor a murit acum doi ani. El i-a lăsat Ioanei casa in care stă acum", mai spune fostul partener de viaţă al Andei.Â

Cum era Anda dincolo de scenă? "Extrem de corectă, punctuală şi perfectă. Gătea foarte bine. Primea diferite texte pe care le invăţa cănd făcea măncare. Intr-o jumătate de oră invăţa rolul. Mie mi-ar fi trebuit trei zile. Avea o memorie extraordinară", mărturiseşte Medeleanu.Â

Ar mai fi avut atătea de făcut. Voia să imprime discuri speciale cu muzică pentru copii. Incepuse deja să străngă materiale. Şi-ar mai fi dorit un disc cu muzică uşoară. Avea proiecte de emisiuni… Insă, aşa cum spunea I.L. Caragiale, "Norocul e prea puţin şi lumea prea multă". Iar Anda Călugăreanu nu a avut norocul să mai trăiască.

O CHITARĂ MUTĂ. Alexandru Medeleanu incă suferă după pierderea ei. Pentru fostul soţ al artistei, durerea este atăt de mare, incăt n-a avut tăria ca, in cei 15 ani care au trecut de la moartea ei, să deschidă cutia in care se află chitara acesteia. El i-o acorda. Ne-a spus că-i pare rău că a lăsat-o să moară. Dacă nu-i măngăi corzile atăţia ani, instrumentul nu mai poate scoate un sunet. Tace pentru totdeauna. Şi Andei nu i-ar fi plăcut ca prietena ei cea dragă, chitara, să amuţească pe veci.

Numele Andei Călugăreanu nu se va pierde in negura vremii. Oamenii au făcut cerere la primărie pentru ca strada să-i poarte numele. De căte ori este intrebat unde are domiciliul, Aexandru Medeleanu are o tresărire. El trăieşte pe Strada Anda Călugăreanu.

"A iubit-o toată lumea. N-avea duşmani. Era de o blăndeţe şi de o candoare extraordinară. Nu puteai să n-o iubeşti. Era bună artistă, bună mamă, bună gospodină, bună soţie. Ar fi vrut să mai facă un copil. Dar nu s-a mai putut. Am vrut s-o infiez eu pe Ioana. In casă erau trei nume: Tufaru, Călugăreanu şi Medeleanu"

Alexandru Medeleanu                                         Â