Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aurora Andronache şi Angela Similea s-au intălnit prima oară cu mulţi ani in urmă pe holurile televiziunii.
Aurora Andronache şi Angela Similea s-au intălnit prima oară cu mulţi ani in urmă pe holurile televiziunii.
Â
Cele două au avut o relaţie "mai specială", aşa cum spune Aurora Andronache. Se cunosc de mult timp. "Ne-am cunoscut in televiziune, dar nu mai ştiu prea bine anul, â70 sau â71. Un an sau doi contează mai puţin după o viaţă de om". Colaborarea dintre realizatoarea de emisiuni muzicale şi Angela a avut suişuri şi coborăşuri.
Tot mai mult. Primele intălniri s-au desfăşurat sub semnul tensiunii şi dorinţei de "mai mult". Angela a avut parte de multe critici, care, pe moment, se pare că au cam descumpănit-o. "Trag de un om să dea căt poate de mult şi tot timpul o criticam că nu dă destul. Eu stau mai prost cu laudele şi mult mai bine cu critica. Trăgeam foarte tare de ea şi ea s-a simţit puţin timorată." Severitatea realizatoarei a fost spre binele tuturor celor care au colaborat cu ea. Au spus-o mulţi, nu doar Angela Similea.
Citește pe Antena3.ro
Creştere constantă. Aceasta este in opinia Aurorei Andronache cea mai mare calitate a căntăreţei. "A muncit permanent, refuzănd să fie doar o «frumoasă», aşa cum se mai intămplă... A vrut de la sine tot mai mult". Unii au considerat pe nedrept că frumuseţea Angelei poate fi un dezavantaj. Publicul o iubea in primul rănd pentru glasul ei ingeresc, frumuseţea fizică fiind doar o completare. Cei care au vrut de la ei inşişi tot mai mult au avut in realizatoarea tv un sprijin necondiţionat. Dorinţa Aurorei Andronache era clară: "...am vrut s-o văd cum arde pe scenă, cum dă din ea TOT... ".
Maturitate artistică. In opinia realizatoarei, Angela Similea a devenit cu adevărat o mare căntăreaţă acum 10 ani. Abia atunci "a copt". "A acumulat experinţă de viaţă şi multe căntări. Toate au fost ca nişte scări, pe care le-a urcat rănd pe rănd." Maturitatea artistică nu are o reţetă unică, dar un lucru este sigur: Mulţi nu ajung niciodată să dea la maximum capacitatea cu care au venit pe lume. "«Lasă că merge şi aşa» e o deviză nenorocită, pe care Angela, slavă Domnului, nu a urmat-o niciodată", concluzionează Aurora Andronache.
O amintire tristă...
Se spune că prietenii adevăraţi se cunosc la nevoie. Se mai spune că oamenii adevăraţi ştiu să treacă peste diferende şi orgolii in momentele grele. Vocea Aurorei Andronache se induioşează cănd in minte ii revin momente grele, pe care le-a depăşit şi cu ajutorul Angelei Similea. "Am avut un necaz in familie... Deşi era supărată pe mine, venise să mă ajute. Putea foarte bine să rămănă certată cu mine, dar a preferat să-mi fie alături la greu." Sunt lucruri care nu au mai fost spuse, dar Angela ştie căt de mult a contat ajutorul ei. "A ştiut să fie OM."
Carte: "Angela - căntec şi rugă"
Cunoscuta realizatoare tv Smaranda Jelescu, poet şi prozator, i-a dedicat interpretei Angela Similea o carte. Este vorba despre volumul "Angela - Căntec şi rugă". Aici o regăsim pe Angela Similea, omul şi artistul. Un artist cu "vocaţia prieteniei", a cărei viaţă e "un căntec cu acorduri ample". "Nu ştiu dacă s-a inţeles că eu nu vreau să scriu o carte de specialist (...) Aş dori să-mi păstrez calitatea de martor. (...) Angela mă fascinează", nota Smaranda Jelescu. In interviul pe care doamna Jelescu l-a realizat cu Angela Similea, interpreta ii destăinuie faptul că se apropie greu de o piesă, pe care o studiază indelung. "Am un radar al meu, special. Cănd un compozitor mă cheamă să ascult o piesă, se pot intămpla două lucruri: ori să-mi cadă lacrima, adică să o simt cu toată fiinţa mea, ca pe propria mea biografie, făcănd parte din ea, ori să-mi imaginez un personaj pus in situaţia de a putea emoţiona povestind «ceea ce trăieşte» el. Altfel, nu iau piesa", spune interpreta. (Luminiţa Ciobanu)
Lacrima poate fi stăpănită
Dacă o anumită melodie creează emoţii peste măsură, are nevoie de timp. De ce? Aflăm de la interpretă povestea unei piese in care personajul este mama, oricare mamă: "Pur şi simplu, săptămăni intregi n-am putut să o inregistrez. De căte ori incepeam, izbucneam in plăns. Am preluat pănă la sufocare starea poetului (...) In concert, pe scenă, poţi să te emoţionezi profund (...) Poţi să răguşeşti de emoţie şi să ai un succes enorm. La inregistrare nu se poate, acolo trebuie să fii cristal. M-am chinuit zile şi nopţi in şir... O căntam incontinuu, ca să nu mai plăng, deşi, slavă Domnului, mama mea trăieşte. Trebuia să reperez acel moment in care lacrima poate fi stăpănită, dar emoţia să rămănă intreagă". (Luminiţa Ciobanu)
