Nu-l dezgroapă pentru că: nu vor “boierii ăştia de-acuma”; nici n-a murit – trăieşte bine mersi în Cuba sau în Filipine sau în Iran sau...
Nu-l dezgroapă pentru că: nu vor “boierii ăştia de-acuma”; nici n-a murit – trăieşte bine mersi în Cuba sau în Filipine sau în Iran sau...
Câţiva dintre compatrioţii ce-l consideră pe Nicolae Ceauşescu binefăcătorul acestei ţări se reculeg an de an în faţa crucii din Cimitirul Ghencea Civil pe care stă scris numele lui. În 25 decembrie, de Sfântul Nicolae, la 26 ianuarie, dar şi în zile obişnuite din an, vizitatorii aprind o lumânare, pun flori sau îi privesc pur şi simplu mormântul.
O LACRIMĂ ROMÂNO-CHINEZĂ. Cineva – nu se ştie cine! – i-a ridicat lui Nicolae Ceauşescu două cruci: una mai mică, alta mai înaltă. În legătură cu identitatea înhumaţilor, n-a avut probe să se pronunţe nici măcar avocatul urmaşilor cuplului Ceauşescu. În schimb nea Gică – prezent la faţa locului, care se recomandă un “vizitator frecvent” al Cimitirului Ghencea Civil – “ştie precis”: “Crucea aia mică a fost făcută de Electromagnetica, iar cea mare şi roşie e făcută de chinezi. Mi se pare că pe spate şi scrie ceva în chineză”. Verificăm. Spatele e de fapt faţa. Nu ştiu chineză, dar... înţeleg ce scrie sub fotografia lui Nicolae Ceauşescu: “O lacrimă pe mormântul tău, din partea poporului român”.
ALT ÎMPUŞCAT. De ce dintre toate seminţiile pământului, tocmai chinezii s-au milostivit să-i înalţe o cruce? “Păi nu era el prieten cu ei?”, intervine în discuţie o doamnă încotoşmănată că de-abia i se zăresc ochii, ce făcuse servicii de ghid prin cimitir până la apariţia atoateştiutorului nea Gică. “Şi nu s-a zis la televizor atunci, la Revoluţie, că a fugit în China sau în ţara aia unde-a fost el ultima dată, că nu mai ţin minte? Eu cred că nici nu s-a întors de-acolo, ce, era prost să se mai întoarcă, el nu ştia că vine Revoluţia?”. Procesul şi execuţia prezentate de Televiziunea Română liberă, crede “coana Aurica”, au fost aşa, de ochii lumii. Doamna susţine că l-a văzut la televizor pe unul de era “leit el”. “Au împuşcat pe altul în locul lui, asta-i.”
CUBA, COLŢ CU FILIPINE. În timp ce conversăm, altă doamnă cu tinereţea-n amintire se interesează tot de mormântul lui Ceauşescu. Se îndreaptă apoi cu paşi mărunţi şi nesiguri într-acolo, abia ţinându-şi echilibrul pe pământul îngheţat şi acoperit de zăpadă. Stă câteva clipe şi se înapoiază victorioasă, exact la timp ca să audă că Nicolae Ceauşescu nu s-ar fi întors niciodată din Iran, unde poate complotează şi acum împotriva “imperialiştilor”. Ştie sigur că s-a întors şi că a plecat mai târziu în... Cuba, la ”comuniştii lui”. De ce în Cuba, nu era mai aproape la ruşi? “Păi, de-aia, că e departe, cine să-l caute la mama naibii, tocmai în Cuba? Cuba asta e pe lângă Filipine, nu? Am văzut la televizor pe unul care spunea că l-a văzut pe nea Nicu al nostru pe stradă, în Filipine.”
DUMNEZEU ŞTIE! Să umble brambura prin ţări exotice? Nea Gică nu admite “sută-n mie”, dar nici nu exclude posibilitatea. Înclină totuşi să creadă că a murit, dar nu bagă mâna-n foc că e înmormântat acolo. “Se poate să fie şi în altă parte”, spune el. “Când s-a dat la televizor de la înmormântare, am văzut capela, am luat-o ca reper împreună cu încă un monument, pentru că ştiam bine cimitirul şi am putut să aproximez locul. Dar parcă poţi să ştii şi cu filmările astea, că se poate să fie şi câţiva metri mai încolo, eu am localizat din ce am văzut la televizor numai aşa, aproximativ. Numai Dumnezeu poate să ştie dacă e sau nu e.” Întrebat de ce crede că deshumarea soţilor Ceauşescu se tergiversează atât de mult, nea Gică este de părere că “aşa vor boierii”. Care boieri? “åştia de acuma, cum care boieri.”
Dacă mai stăteam, sigur se găsea cineva care să susţină că Ceauşescu e la plajă-n Tenerife, că şi-a făcut o schimbare de “look” precum liderii nazişti din urmă cu 50 de ani refugiaţi în America Latină sau, de ce nu, că n-a plecat nici în Cuba, nici în Coreea de Nord, ci se strecoară neluat în seamă prin aglomeraţia de la Romană. La câte “dezvăluiri senzaţionale” au făcut televiziunile în ultimii ani, să te mai miri că la “talk-show-ul” de la mormântul lui, cetăţenii avansează fel şi fel de variante, una mai aiuritoare ca cealaltă?
Oficial, Nicolae Ceauşescu trăieşte!
După trecerea celor şapte ani de la moarte, urmaşii au solicitat cimitirului aprobarea de a-şi deshuma părinţii şi au primit următorul răspuns: “Atâta timp cât administraţia noastră nu deţine nici un fel de acte din care să reiasă că defuncţii Elena şi Nicolae Ceauşescu ar fi fost înhumaţi în decembrie 1989 în Cimitirul Ghencea, singura dovadă fiind doar notorietatea publică a acestui fapt, ne găsim în situaţia de a nu vă putea aproba deshumarea persoanelor din locurile identificate în teren şi pe care sunt înscrise numele părinţilor dumneavoastră”. Pentru a obţine dovada oficială, în 2005 Zoia şi Valentin au chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale şi Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane, cerând să li se indice locul exact unde sunt înmormântaţi defuncţii. Surpriză însă! În aprilie 2007, Judecătoria Sectorului 5 a respins cererea de deshumare ca fiind neîntemeiată. Toate aceste complicaţii judiciare (şi nu numai) alimentează legende: dacă ei ar fi la locul lor în mormânt – zic oamenii – de ce nu li s-ar îndeplini urmaşilor dorinţa de a-i îngropa creştineşte?