Mistere şi comori de azi

Istoria castelului a fost zbuciumată. Astăzi este un punct important de pe Drumul Vinului, loc de întâlniri frumoase şi degustări de vinuri.

Fiecare castel are tainele şi legendele lui. Fantomele au trecut şi ele pe la Castelul Jidvei, dar sunt lăsate cu totul în trecut. În schimb, undeva într-un colţişor al său există un grilaj care păzeşte intrarea într-un tunel. "Se spune că acest tunel ar fi în legătură cu castelul de la Sân Miclăuş", spune Irina Incze. "Numai că distanţa este foarte mare, ba, mai mult, tunelul ar fi trebuit să treacă şi pe sub Târnava Mică. Asta nu prea este posibil. Acum încercăm să găsim o documentaţie reală a castelului, pentru că au apărut tot felul de istorii şi istorioare şi se bat cap în cap." ­Imaginaţie sau nu, se spune că nobilii circulau cu caleştile prin acest tunel. Rămâne de cercetat!

Într-o încăpere de la subsol se află singurul şemineu din castel. Se pare că de aici se încălzea castelul. Există un sistem de conducte prin toată construcţia. Probabil că se făcea încălzire cu aburi. Din când în când, pe horn vin aici lilieci în vizită. Amenajarea castelului nu este definitivată. Mai trebuie mobilă şi alte obiecte specifice perioadei care a fost aleasă pentru noua viaţă a construcţiei. Într-o sală, din două tablouri privesc de jos doi descendenţi al familiei Haller, iar pe un zid stau unul lângă altul Johann Andraschowski, meşterul care a turnat clopotele de la Biserica Neagră din Braşov, şi soţia sa. Nu au legătură cu castelul, dar au legătură cu lumea în care au trăit cei care au fost stăpâni ai locului.

Trecem prin sala mare, de degustări, iar în beci, sub unul dintre turnuri, zărim vinoteca. "Cel mai vechi vin din vinotecă este din 1960. Avem vinuri şi din 1954, la Bălcaci. Vinoteca de acolo este sub formă de fagure, şi aceasta este mândria noastră, deoarece nu prea există multe vinoteci la fel", ne completează povestea doamna Irina Incze.


REVELION DE EV MEDIU
La ce viaţă plină de aventuri au avut odinioară stăpânii castelului poate că se dădeau baluri, poate că se puneau ca miză destine la jocurile de cărţi, s-or fi pierdut cai valoroşi, aşa cum s-a pierdut castelul însuşi, nimeni nu poate şti! Dar, cu siguranţă, au fost şi momente de strălucire. Pentru a reînvia o epocă, pentru a retrăi din măreţia de altădată, la Revelionul 2008 s-a petrecut în stilul Evului Mediu. "Toată lumea, de la ­invitaţi la personal, a purtat haine de epocă, nu a fost deloc lumină electrică, numai făclii şi lumânări, iar bucatele au fost preparate cu vânat, tot felul de terine. A fost o seară a tuturor ţărilor membre UE şi a trebuit să fac mâncare specifică. Oaspeţii au dansat... dansuri medievale", îşi aminteşte Irina Incze.

Din poveştile de altădată... castelul a avut şi un ­splendid parc englezesc, a fost puşcărie, a fost grădiniţă. Castelul a trecut cu eleganţă peste toate cele rele, şi astăzi îşi arată mândru silueta celor care călătoresc pe Drumul Vinului.