La Tomeşti toată lumea cîntă, cu voce, pe o voce, pe mai multe... Unii preferă să asculte muzică. Orice muzică. Cu gândul la Costel Busuioc.
La Tomeşti toată lumea cîntă, cu voce, pe o voce, pe mai multe... Unii preferă să asculte muzică. Orice muzică. Cu gândul la Costel Busuioc.
Tomeşti – Iaşi.
Locul în care busuiocul a răsărit din lumini şi umbre, sub numele de
Costel. Doi părinţi şi cel puţin şapte fraţi din zece se culcă seară de seară
cu gîndul la un ajutor – o fărîmă mică-mică din viitoarea avere a “emblemei
familiei şi a satului”, bani care i-ar putea scoate, cel puţin temporar, din
actuala stare de letargie. Tomeştiul se află la o aruncătură de băţ de Iaşi. Îl
desparte o distanţă de doar 7 kilometri. Ca să ajungi la locuinţa familiei
Busuioc trebuie să străbaţi o bună bucată de drum. Parcurgi mai întîi uliţele
pietruite ale satului Goruni, urci şi cobori pante prăpăstioase, pînă la Tomeşti.
Dar nu cu maşina, ci străbătînd calea, la picior, urcînd şi coborînd, apoi urcînd
din nou spre căsuţa cocoţată pe un dîmb, aflată la vreo 300 de metri de ultima
casă electrificată.
Sîmbătă dimineaţă, barul din deal de casa din paiantă a unchiului Gelu Cobzariu a amuţit. Pînă şi berea neagră e tot mai amară în aşteptarea salvatorului “comunităţii” româneşti din Goruni, aşa cum e văzut el de unii dintre sătenii cu multe grade în… halbă. “Trebuie să vină... despre Tomeşti? Bine, fie şi în «clandestinitate» dacă vine şi tot e bine”, spune Ioan, în timp ce verifică cu buzele asperitatea paharului plin. Dacă aduci puţin a “Pavarotti de Carpaţi” şi te afli în comuna natală a acestuia, rişti să fii sărutat şi pe tălpi. Sătenilor din comuna ieşeană Goruni le-au înţepenit cefele tot uitîndu-se după maşini cu număr străin, fie ele şi de Bucureşti. Oare cînd o veni Costel să-şi vadă familia? E întrebarea aflată pe buzele tuturor. “Uite, îl luăm pe sus şi îl purtăm pe umeri ca pe un împărat pînă-n deal la tat-su”, plescăie din buze cîţiva cheflii.
Comuna unde s-a născut Costel Busuioc a devenit un reper
pentru concitadinii ieşeni, şi nu numai pentru ei. Viraje stînga-dreapta
printre gropi şi cîinii vagabonzi de la marginea oraşului, după care intri în “sărăcie”.
Te împiedici de jumătăţi de “carcase” de maşină, trase pe roţi de patrupede către
actualele Remat. Cetăţeni sărmani împing cărucioare încărcate cu sîrmă ruginită.
Acelaşi drum duce şi la uriaşa “ghenă” a oraşului. În căruţa cu coviltir ce
trece fix prin locul pe unde a trecut cîndva Costel Busuioc, îndreptîndu-se din
comună spre Iaşi în drumul său de cucerire a Planetei, s-au adunat de toate. Pînă
la casa lui Costel Busuioc te întîmpină un strident vals al sărăciei.
MARGINEA SPERANŢEI.
Primarul Ştefan Timofte vorbeşte frumos de familie şi a propus în şedinţa
Consiliului Local ca “tenorul satului” să fie făcut cetăţean de onoare. “Propunerea
s-a aprobat în unanimitate, cu un amendament, să-i cerem părerea şi lui, poate
nu-i dă voie cineva sau nu doreşte chiar el. Dacă nu va ajunge la Tomeşti, voi
merge eu să vorbesc cu el dacă va avea concert în ţară. Am sunat imediat după
ce a cîştigat concursul în Spania, dar mi-a răspuns secretara. El era plecat în
vacanţă cu soţia, nu am mai încercat, i-am trimis şi e-mail”, spune edilul-şef
tomeştean Ştefan Timofte. Edilul este hotărît să organizeze la Tomeşti un
concert la care să cînte Costel Busuioc, chiar dacă mai sînt unii tomeşteni
care încă nu au auzit de el. Îl ştie însă majoritatea.
AŞTEPTAREA.
Familia ce să spună? Costel le-a promis că va veni în vară, personal, să-i
ajute să-şi ridice o casă nouă. Cu grădină roditoare şi poate, cu mai mult
noroc, la răsaduri. De altfel, familia Busuioc s-a străduit un pic să
semene ceva prin curte... Ceapa s-a cam îngrămădit una într-alta şi trebuie rărită.
Răsadul de roşii şi de castraveţi s-a veştejit. Nu se ştie din ce cauze. Via a
crescut. La toamnă va fi ceva vin. O veste bună. Şi mai este una, pisica
familiei a născut de curînd vreo şapte mîţişori. Georgeta Busuioc a vorbit cu
Costel la telefon alaltăieri, iar azi a făcut un borş de cartofi. Cum spuneam,
ceapă în curte există, ştevia încă nu s-a uscat, ouăle la magazin “îs” ieftine.
Şi ce “desert” mai bun constituie pentru familia Busuioc decît veştile
proaspete de la Costel?
NEPOŢICA.
Duminică dimineaţă, drumul e pustiu, se aude slujba de la biserică, calea e
pietruită pînă la un moment dat. Casa, pitită după cîţiva copaci, stă ascunsă
în liniştea pădurii din apropiere. Nepoţica de 5 anişori a lui Costel se zbînţuie
prin faţa casei. “Nu e nimeni acasă”, îşi spune ea “poezia” predată dinainte
de bunica. Femeia aflase de la Constantin-tatăl, care dăduse telefon, că va
veni un reporter. Şi s-au înarmat cu toţii cu îndărătnicie. După un timp a apărut
şi mama lui Costel din spatele casei.
DIN NOU ACASĂ. De cînd Costel Busuioc a cîştigat concursul, părinţii vorbesc
odată la cîteva zile la telefon cu băiatul. Dacă s-a nimerit la început să răspundă
tatăl la telefon, vorbea Costel ce vorbea, după care cerea cu “mica”, adică
mama sa, Georgeta Busuioc, cu care se înţelege mai bine. Aşa i-a spus băiatul într-o
seară că le va cumpăra cîndva o casă, au făcut calcule cît îi costă să tragă
curent electric în gospodărie. “Vreo sută de milioane. Primăria? N-are bani
de aşa ceva. O fundaţie? Eu ştiu…” Georgeta Busuioc s-a întors acum o lună de
la Timişoara. A
venit să aibă grijă de gospodărie, mai ales că nora lor revenise acasă.
Georgeta povesteşte cum au ajuns la Timişoara. Cum au fost întîmpinaţi cu maşina în gara bănăţeană. Au mers în gospodăria grozavă a familiei băiatului lor la Ghilad, care Georgetei i-a plăcut foarte mult. S-a înţeles bine cu toţi ai casei, pe nepoţi i-a iubit ca pe copiii ei. Familia Busuioc ar fi trebuit la Ghilad să aibă grijă de gospodăria de acolo şi de două bătrîne. S-au întors după o lună şi jumătate, pentru că şi soţia lui Costel nu a mai rămas în Spania, ea spunînd că “Pavarotti din Carpaţi” se va stabili în România nu peste mult timp. Soţii Busuioc au povestit sătenilor că la Timişoara au găsit condiţii foarte bune şi s-au descurcat. După ce s-au întors, Constantin şi-a reluat postul de paznic. Au venit de la Ghilad cu amintiri frumoase: “Ne-au dat cîte şapte milioane la dus şi la întors şi 100 de euro, plus haine şi electronice, dar n-am la ce să ascult muzică, n-avem lumină. N-am cerut, dar mi-au dat gecuşoara asta pe care o vedeţi, plus două treninguri”. Dar femeia este bucuroasă că măcar băiatul a reuşit momentan să trăiască decent. Eu mi-am trăit traiul, nu e nici el miliardar. El a spus: “Dacă o să cîştig eu, o să ai şi ’mnetale”.
VIAŢĂ GREA.
Georgeta Busuioc îşi aminteşte cu drag de aventura timişoreană, de momentele în
care o opreau oamenii pe stradă şi o felicitau pentru copilul ei. Aşa cum s-a întîmplat
şi la Tomeşti, după ce a cîştigat băiatul concursul. Pînă şi copiilor le-a plăcut
cum a cîntat. “Sînt femei mai în vîrstă care plîng atunci cînd vorbesc de băiatul
meu, şi mai mulţi erau care aveau lacrimi la ochi în seara concursului. Toţi îmi
spun, halal băiat ai, păcat c-a plecat. Poate c-a fost mai bine că şi-a luat
zborul, întrucît aşa a ajuns unde a ajuns.”
Tătal său era şi este mai morocănos.
REVELION. Între
timp, Costel a fost la Bucureşti. “L-am văzut la televizor în timp ce mă aflam
la Ghilad. Era îmbrăcat aşa frumos. Păcat că nu l-am îmbrăţişat pînă acum, dar
el mi-a promis că vine la vară la Tomeşti. De români nu e prea încîntat, pentru
că nu l-au ajutat cînd trebuie, iar acum, cînd e tîrziu, se înghesuie.” Femeia
îşi aminteşte de noaptea concursului, cînd au fost la fata care locuieşte “devale”,
în sat, şi au privit la televizor concursul. S-au strîns acolo toate rudele cu
ziariştii. Au plîns şi au chiuit de bucurie. Se vedea pe la 3:00 noaptea cînd
s-au întors acasă lumina televizoarelor în geam la fiecare casă din Goruni. A
fost ca un Revelion nu numai pentru cei din comuna Tomeşti, ci pentru toţi ieşenii,
şi nu numai ei. După aceea, o întîlneau oamenii pe stradă şi se bucurau cu
lacrimi în ochi. Femeia a plîns şi de teamă, şi de bucurie. Şi Constantin
Busuioc a fost asaltat de tot felul de persoane la Iaşi, după finala “Hijos de
Babel”. La serviciu, şeful l-a felicitat personal şi... atît. “La întoarcerea
de la Timişoara, pe mine m-au abordat şi în tren, spunînd că sînt mama lui
Costel. Seamănă la gură şi nas cu mine, ochii sînt ai tatălui său.”
La Tomeşti nu s-a organizat o întîlnire a sătenilor, aşa cum s-a făcut la Ghilad în ziua finalei. Primarul spune că ar fi putut organiza aşa ceva, dar nu ştia dacă ar fi vrut Costel şi nu dorea să dea de bănuit că în apropierea campaniei electorale se foloseşte de imaginea băiatului: “Costel nu are amintiri frumoase din Tomeşti, poate îi este ruşine într-o oarecare măsură cu familia, nici nu a zis vreodată că este de aici. Personal, nu cred că ar trebui să spună că perioada de aici a fost cea mai neagră din viaţă. Dacă era altfel, poate că nu pleca şi nu ajungea unde a ajuns”.
AMINTIRI.
Primarul ştie mai multe despre “Busuiocul” comunei. “Un fost coleg de-al lui
mi-a spus că băiatul cînta de multe ori la şcoală, nu era strălucit la învăţătură,
dar voia să arate ce poate”. Povestea cum Costel îi binedispunea. “Era o
persoană glumeaţă, agreată de colegi şi profesori. O colegă de-a lui spunea că
era un om plin de viaţă şi încă de mic dorea să arate ceea ce poate, ceea ce a şi
făcut în Spania”, povesteşte primarul Ştefan Timofte, care subliniază faptul că
şi ceilalţi fraţi au voce. Şi fraţii lui Costel cîntă. Garantează pentru
calitatea vocii lor însuşi edilul, care l-a avut pe unul dintre fraţi la
lucru: “A lucrat în cadrul Primăriei la o şcoală, nu cînta operă, dar avea un
glas extraordinar. Iar toţi copiii, inclusiv Costel, sînt frumoşi, plăcuţi, are
o soră mai mică, o bomboană de femeie”.
ACASĂ LA PĂRINŢI. Nepoatei lui Costel Busuioc i s-a improvizat un
scrînciob dintr-o sfoară şi capacul unui butoi cu murături. Copila cade la
un moment dat, julindu-se tare în coate. Bucuroasă, merge şi deschide uşiţa
de la o debara. Intră pisica. În prag se înghesuie pufoşi o salbă mişcătoare
de mîţişori. Pui de cîteva luni. Bunica Georgeta îi atrage atenţia nepoatei să închidă
repede uşa.
Ne spune că pisica are purici, dar şi aşa e iubită.