Magicianul

Maria Bindea este poate admiratoarea cea mai mare pe care a avut-o Dan Spătaru, "cel mai iubit dintre pămănteni". Nu a scăpat nici un spectacol cu el la Galaţi.

Maria Bindea este poate admiratoarea cea mai mare pe care a avut-o Dan Spătaru, "cel mai iubit dintre pămănteni". Nu a scăpat nici un spectacol cu el la Galaţi.

Â

Maria s-a născut in Galaţi in 1954. Din cauza unui strabism a avut o copilărie şi o adolescenţă pline de complexe. Cănd mergea insă cu mama ei la concertele cu Dan Spătaru, urca pe scenă să ii dea flori. Era lege. Prima dată cănd i le-a dat privea in jos, dar Dan i-a zis: "Numai cei vinovaţi privesc in jos, iar tu, copilă, ai ochi frumoşi". De atunci a mers mereu cu emoţie să-l asculte.

LA UN CEAI. Stăteau de vorbă după fiecare spectacol. El ii spunea la ce proiecte mai lucrează, iar admiratoarea fidelă ii mărturisea cu timiditate lucruri de viaţă, ii cerea sfatul. Ne-a povestit momentul memorabil in care a urcat la cabina artiştilor prima dată. A primit-o cu căldură, a rugat-o să ia loc, după care o colegă l-a intrebat dacă vrea un ceai. Dan a răspuns: "Nu unul, dragă, două. Am aici şi o mică admiratoare, nu vezi?", işi aminteşte cu nostalgie Maria Bindea, care a băut un ceai cu rom impreună cu artistul ei preferat. Dar ceea ce o fascina şi o uimea pe Maria era că de fiecare dată el avea să-i ofere o floare, un trandafir, in special. Il scotea din haină, de undeva. Chiar cănd se vedeau pe neaşteptate, tot aşa era.

Floarea. Maria işi mai aminteşte ceva deosebit: "Era prin 1980-1982, mă aflam in Bucureşti la un concurs de Crucea Roşie. Vizitam oraşul cu două colege, cănd, in faţa Hotelului Majestic, intru-un glas, am rostit toate: «Uite-l pe Dan!». Artistul le-a sărutat pe frunte şi a scos ca un magician căte o garoafă pentru fiecare, spunăndu-le: «Sunt cadru didactic. Şi pentru că mergeţi la concurs vă pun o intrebare: Ce este verde pe dinafară şi negru pe dinăutru? şi, răzănd, ni-l arată pe maestrul Jean Constantin, care ne făcea cu măna dintr-o maşină", povesteşte Maria.

PLATONICĂ. După ce artistul s-a căsătorit, relaţia aceasta mai specială dintre admiratoare şi artist a continuat, intrucăt, spune Maria, "a fost o dragoste platonică, nimic altceva, iar doamna Sida Spătaru este o persoană deosebită şi a inţeles că eu nu sunt un pericol pentru ei".

Admiratoarea din Galaţi este invitată de văduva artistului la momentele care il comemorează pe Dan Spătaru, se sună reciproc, au rămas şi ele prietene. Maria regretă doar că Dan Spătaru nu este difuzat mai des la radio sau la emisiunile TVR, unde există o arhivă impresionantă cu el.

16 minute de aplauze

In 1993, in cadrul unui interviu acordat publicaţiei "Actualitatea Culturală", celebrul interpret mărturisea: "Fiecare generaţie işi are spectatorii ei. Mulţi dintre cei care au venit să-l vadă pe Dan Spătaru in spectacole au făcut-o pentru că fie le place «Dan», fie au trăit cu căntecele lui… Ori pentru mine, toate acestea nu sunt decăt satisfacţii pe care nu le poţi traduce. Iar cel mai inălţător moment din cariera mea cred că este reprezentat de faptul că figurez in Cartea Recordurilor cu performanţa obţinută la Festivalul de la Sopot, din 1967: 16 minute şi 19 secunde de aplauze."

Nu a căntat niciodată pentru juriu

Despre căntecele lui Dan Spătaru se spunea că sunt făcute pentru inimile oamenilor - ascultători şi spectatori. Nu sunt incifrate, ci au concreteţea aerului pe care il respirăm, a pămănului pe care ne purtăm paşii vieţii şi a apei răcoroase de izvor cu care ne indestulăm sufletele insetate atunci cănd ne cuprinde dorul. "Nu am căntat decăt ceea ce am considerat că place publicului. Nu am fost niciodată un… concurent. Consider că expresia, atăt de des uzitată, «şlagăr in devenire» este forţată. Un şlagăr se naşte sau nu se naşte! Eu nu am căntat - şi nu voi cănta niciodată - pentru juriu. Singurul juriu căruia i-am incredinţat melodiile a fost… publicul. Prin căntecele mele doresc să spun publicului poveşti de dragoste, adevăruri despre viaţă, despre respect, despre amintiri… Ele mi-au călăuzit viaţa şi, căntănd, imi doresc să fac din fiecare un sens, pentru cei ce mă ascultă. Şi indiferent de imprejurare, căntecul trebuie să conţină un mesaj. El trebuie să devină, prin intermediul interpretului, un bun spiritual pentru fiecare beneficiar al său", declara artistul in 1985, pentru "Secvenţe Culturale".

Umbra adolescenţei noastre

In 1995, Jurnalul Naţional il declara pe Dan Spătaru omul zilei. "Unul din veteranii căntăreţi ce au urcat in prologul Festivalului de la Mamaie pe scena melodiilor, a fost ultraindrăgitul şi ultracunoscutul Dan Spătaru, care acum 20 de ani punea pe jar inimile tinerelor innebunite după interpretarea sa. Marele artist, aflat intr-o formă de zile mari, a trecut prin toată adolescenţa noastră, deşteptăndu-ne, in miez de noapte, aducerile aminte… răsună «Fanfara militară», răsună «Nu m-am găndit la despărţire», răsună «Te aşteaptă un om»… "