"Credeţi că o să mă uite lumea?" Aceasta a fost una dintre ultimele intrebări pe care şi le-a pus Dan Spătaru inainte de a părăsi lumea. Căntecul fusese viaţa lui şi il durea numai găndul că publicul l-ar putea uita, cumva. Publicul care altădată umplea stadioanele numai ca să fie aproape de Dan Spătaru, numai ca să-i audă vocea extraordinară, unicat sau, pur şi simplu pentru a se uita in ochii lui frumoşi. Dan Spătaru a avut o viaţă zbuciumată, de artist suprasolicitat. Asta insă nu i-a afectat sufletul. Era un om aşa de blănd şi de bun, "un sentimental şi un modest", cum il descrie soţia sa. Aşa şi-l amintesc, de altfel, şi prietenii care ne-au vorbit despre el in această Ediţie de Colecţie.
Dan Spătaru a fost una dintre vedetele veritabile ale căntecului romănesc. Imaginea de vedetă şi-a clădit-o printr-o muncă fără odihnă. Compozitorii ştiau că succesul unei melodii e garantat dacă este interpretată de Dan Spătaru. A slujit căntecul romănesc 40 de ani. A lăsat in urma lui un tezaur. Dan Spătaru avea simţul şlagărului. Şi accepta să cănte doar ceea ce merita. Poate de aceea melodiile sale nu plictisesc şi nu par desuete nici după zeci de ani. Dacă astăzi asculţi un căntec interpretat de Dan Spătaru iţi trepidează picioarele, vrei să dansezi sau simţi cum ţi se inmoaie sufletul şi iţi dau lacrimile. Semn că melodiile sale trăiesc. Semn că Dan Spătaru nu va fi uitat.