Cu bursă... republicană!

George Calboreanu l-a sărutat pe frunte pe Dem Rădulescu, urându-i să aibă o carieră frumoasă.

Şi ce carieră a avut! "Îl consider pe Bibu în galeria marilor comici ai acestei ţări, alături de Birlic şi Toma Caragiu", declară Dan Puican, regizor artistic la Radiodifuziunea Română de peste patru decenii.

"Când eram la facultate, îl invidiam pe Dem, fiindcă luase bursă republicană. Pe vremea aceea, o asemenea bursă însemna 500 de lei. Erau bani! Noi, alţi studenţi, care aveam note bune, obţineam burse de 160-180 de lei", spune cu nostalgie Dan Puican.

Prima oară când l-a văzut pe scenă a fost într-un spectacol regizat de Sică Alexandrescu, în care Dem Rădulescu juca rolul unui rus. "Şi acum mi-l aduc aminte cum era cu căciula aceea, cu urechi. Nu avea rolul mare, dar era fantastic. Îi omora pe toţi! Se vedea doar el!

A jucat foarte mult la Teatrul Naţional, unde s-a desăvârşit, devenind unul dintre stâlpii teatrului. Fiindcă Bibu juca şi impresiona, aducând la spectacole foarte mulţi oameni."

N-A FOST SĂ FIE! La radio, Dan Puican şi Dem Rădulescu au făcut peste 200 de emisiuni de divertisment. "Primul pe care îl puneam în distribuţie el era! Cum făcea el monologul nu mai făcea nimeni! De atunci nici nu s-au mai scris monoloage, pentru că nu mai are cine să le spună. Era desăvârşit. Nu era niciodată vulgar! Mereu îi spuneam că n-ar trebui să repete.

El era extraordinar la repetiţie, la imprimare nu mai era atât de spontan. Aici era farmecul lui. Ştia să te fascineze de la prima lectură. Citea fără nici o oprire, nu se bâlbâia. Îi duc dorul! Şi acum regret că în 2000 nu am făcut «Revizorul». Voiam ca el să fie primarul, iar Mălăele - Revizorul. Mi-a zis: «Bă, ce idee! O facem la toamnă!...». Şi n-am mai apucat...

Aveam în fonotecă doar «Revizorul» lui Sică Alexandrescu, cu Alexandru Giugaru şi Radu Beligan. Pe cel al lui Pintilie nu l-am avut, fiindcă s-a jucat de trei ori, după care a fost interzis. Voiam să fac special pentru Bibu acest spectacol..."

 

Bibanu nu este Birlic!
Deşi lumea asociază numele Dem Rădulescu cu porecla Bibanu, se pare - după spusele soţiei Adriana Şchiopu -, că maestrului nu-i plăcea să fie folosită de oricine: "Erau persoane care dacă o foloseau nu-l deranja. Dar el nu şi-a adăugat-o numelui, aşa cum a făcut-o Birlic. Însă nu putem folosi povestea cu Birlic în povestea lui Dem Rădulescu. Acesta, spre deosebire de soţul meu, a vrut să-şi asocieze numele cu porecla".

"NU E UN COMIC. E O ÎNTREAGĂ INSTITUŢIE COMICĂ!"
"L-am admirat pe Dem Rădulescu în multe roluri, dar i-am cunoscut deosebitele mijloace şi secrete ale talentului său doar când l-am distribuit în «O scrisoare pierdută», în rolul Farfuridi. Îl priveam din sală, în repetiţii şi, odată, şedea lângă mine Rodica Tapalagă (care o juca pe Zoe). Ţinându-şi cu greu râsul, Rodica mi-a spus: «Dem nu e un comic. E o întreagă instituţie comică!».

Împărtăşea şi colegilor inventivitatea lui comică. Ţin minte cum i-a spus o dată lui Mircea Diaconu (care-l juca pe Brânzovenescu): «Mă, aici eu spun asta şi tu trebuie să te prinzi - dar te prinzi mai încet, ca iaurtul!». Doar o singură dată i-am cenzurat plusul de umor. Replica era: «Să punem punctele pe i». Şi el spunea: «Să punem punctele pe ü». Avea dreptate, i-ul are un singur punct... dar Caragiale trebuia respectat!

În 1980 eram în turneu cu o «Scrisoare pierdută» la New York şi jucam la celebrul teatru «La Mamma», condus de Ellen Stewart.

Camionul cu decoruri a venit târziu de la aeroport. Din economie, în echipă aveam doar un maşinist şi un electrician. Când Dem i-a văzut cum se chinuiau să care câte o planşă grea de 2X1 metri, pe scară, până la etajul doi unde era scena, deodată şi-a scos haina şi a început să care vârtos, pe umeri, planşe după planşe."

Liviu Ciulei

 

Omul care vrea vedete
"Te salut tinere actor din mileniul trei! Ai grijă, nu eşti singur, nu eşti generaţie spontanee! Au muncit alţii înainte, ca să ajungi dumneata aici!... Dem Rădulescu s-a construit din bucăţele. Nu e dorit să fie mare, dar a jucat cu tot sufletul, chiar şi când a spus numai trei replici...

I-am savurat pe Stan şi Bran. Eu cred în vedete, în «capo comico». Eu sunt omul care vrea vedete! Pentru mine, «vedeta» este Charlie Chaplin, cap de şcoală"

(fragmente din emisiunea "Profesioniştii", realizată de Eugenia Vodă în 1998)