"Este un adevăr asupra căruia mai toată lumea este de acord: nu ne cunoaştem ţara şi mai ales nu ne-o cunoaştem în felul ştiinţific care este neapărat trebuitor unei naţiuni moderne. Ţinta noastră a fost şi este încă: contribuirea la o ştiinţă a naţiunii româneşti, temelie puternică pentru o raţională îndrumare a destinelor ei. Pentru aceasta este nevoie de nenumărate cercetări la faţa locului a satelor noastre sub toate înfăţişările lor de viaţă...(...)"
(...) Dar toate aceste străduinţi ale noastre au căpătat un avânt neasemănat mai mare în clipa în care s-a pornit iniţiativa unei sistematice trimiteri de echipe studenţeşti în satele aflate sub privegherea culturală a Fundaţiei. Aceste echipe aveau îndatorirea de a găsi mijloacele cele mai fericite de lucru pe tărâmul culturii săteşti... Echipele studenţeşti lucrează totdeauna în sânul căminelor culturale din sate. Aceste cămine au îndatorirea de a face muzee şi expoziţii la sediul lor"
(...) Muzeul Satului Românesc are deci rostul de a fi un loc unde se depozitează întreaga zestre de documente autentice colectate în timpul cercetărilor făcute în sate. Aceasta nu înseamnă că ne aflăm în faţa unui simplu depozit, în care colecţiile stau la păstrare şi la îndemâna oricărui cercetător care ar vrea să le cunoască mai îndeaproape. Un muzeu este dimpotrivă un mijloc modern de a înfăţişa astfel colecţiile pentru ca din ele să se desprindă o învăţătură plăcută şi foarte sugestivă pentru marele public vizitator. În afară de o valoare pur ştiinţifică, Muzeul Satului Românesc tinde să fie şi un adevărat muzeu modern, adică o permanentă lecţie vie şi intuitivă, menită să atragă luarea aminte a opiniei publice şi să arunce în circulaţie o serie de gânduri, de probleme şi de lămuriri cu privire la viaţa noastră socială"
(D. Gusti. Muzeul Satului Românesc. Sociologie Românească), anul I, nr. 5, mai 1936. Cuvântare rostită de D. Gusti la inaugurarea Muzeului Satului Românesc