Ce îl inspiră

Aşa cum ziua nu şi-ar avea rostul fără noapte, Folk You! e de neimaginat fără Olăraşu şi fără imnul FY! compus de el.

Parcă intuind că Vama Veche va fi tabăra care va găzdui şi ocroti poezia muzicii tinere - deşi în primii ani de Folk You! festivalul a avut loc şi-n alte staţiuni de pe litoralul românesc -, Dinu Olăraşu şi-a început imnul FY! cu versurile "Dincolo de orice vamă, dincolo de da sau nu, dincolo de toată lumea, Folk You!".

MUZA. Nu poţi, o dată ce l-ai văzut pe Dinu pe scenă, să ţi-l imaginezi altfel decât inspirat. Dar cine-şi imaginează că "Poetul ca şi soldatul nu are viaţă personală" şi că "Viaţa lui personală este praf şi pulbere", aşa cum spunea Nichita Stănescu, unul dintre preferaţii lui Dinu, se înşală. Sau măcar să umblăm la nuanţe. Dinu Olăraşu are viaţă personală. Care nu-i praf şi pulbere. Deşi arde pe scenă din creştet până-n tălpi de fiecare dată. În viaţa de zi cu zi, Dinu Olăraşu e un bărbat ca oricare altul. Cu slăbiciuni, cu belele, cu bucurii, cu mirări şi mai ales cu familie. Familia care-i (re)dă echilibrul pe care artistul şi-l poate pierde atât de uşor. Pilonii existenţei lui familiale se numesc, în ordinea venirii pe lume, Simona şi Vladimir. Soţia şi fiul său, acum numai bun de intrat în clasa I. Acum patru ani, când i-am cunoscut, credeam că Simona şi Vlady sunt într-o scurtă vacanţă şi au venit să-l vadă pe Dinu la prima ediţie Folk You! Dar n-a fost aşa. Prin ani, am văzut că sunt nedespărţiţi. Am intuit doar, pe-atunci, că-ntre ei sunt legături speciale, benefice, care-i ţin înlănţuiţi. Simona e muza lui Dinu, nu bat câmpii, vreau să fiţi convinşi că dacă el ne mângâie sufletul cu artele lui e şi meritul ei. Dacă el vine la Folk You!, asta i se datorează ei. Iar el nu-ncetează să-i mulţumească... Vreţi să le ştiţi povestea?

Unora nu le ajunge o viaţă să-şi spună povestea de iubire, altora le e suficientă o frază s-o rezume. Am ales calea de mijloc, în cazul lor. Ascultaţi-i cântecele lui Dinu. Mai ales versurile. Cântecele lui sunt el însuşi. De zece ani - da, exact ca-n cântecul lui - e prezentă şi Simona pe-acolo: soţia, iubita, muza lui.

ÎN OGLINDĂ. Prima dată am stat de vorba cu Simona şi Dinu, la o cafea, în Vamă. "Dinule Olălaşule!", îl striga Vlady, băieţelul lui, pe atunci în vârstă de 3 ani. Mă uitam la copil, apoi la chipul lui Dinu şi-al Simonei şi nu mă puteam hotărî cu cine seamănă cel mic. Asemănarea dintre ei era izbitoare. "Aşa mi s-a părut şi mie, când am văzut-o prima oară pe Simona. Îmi lansam un album şi-un volum de poezii la Calafat, unde ea era muzeograf. A venit la lansare şi mi-au rămas ochii la ea. Parcă mă vedeam pe mine, în oglindă, femeie. A fost dragoste la prima vedere." Se-ntâmpla în anul de graţie 1999. Când a fost eclipsa totală de soare. "Uite, că la asta nu m-am gândit", a zâmbit Dinu, "dar cred c-a fost ceva în aer sau pe cer, de mi-a scos-o-n cale pe Simona".

DOCTORATUL. Ea olteancă, el moldovean, s-au stabilit la Sighişoara şi se simt atât de bine, încât au împrumutat graiul de pe-acolo. "Dacă-l văd preocupat sau nervos, mai bine-l las în pace. Vreau doar să-mi spună din timp dacă plecăm undeva, să ştiu ce am de făcut." Vlady a fost o surpriză în viaţa lor. "Vreau un copil cu tine", i-a spus Simonei. Nu erau căsătoriţi, iar ei i-a fost teamă să facă un copil, neavând un sprijin bărbătesc. Dar Vladimir n-a mai avut răbdare. Dintr-o "scorpioancă" şi-un "vărsător" a ieşit un "răcuşor" simpatic, dezgheţat şi bine educat.

Îi felicit pentru un astfel de copil. Simona a renunţat la serviciu, să se ocupe de el. Şi se cunoaşte. La sfârşitul conversaţiei, Dinu îmi spune că a fost o plăcere să stea de vorbă cu o filoloagă. "Păi, ca de la filolog la filolog", îi spun, convinsă că are şi doctorat în Litere. "Nu, eu n-am facultate, dar uite masterul meu", îmi spunea, arătându-mi-l pe Vlady. Care între timp a crescut şi n-a mai vrut să urce pe scenă alături de părintele lui, să-l acompanieze la muzicuţă, ca-n alţi ani. "Are ureche muzicală, dar Dinu spune că, dacă vrea să se apuce de muzică, păi s-o facă serios", mă lămureşte Simona. Master, doctorat, oare ce va urma, Dinule Olălaşule?