Credibil

Doru Stănculescu şi Jerry Schwartz, doi muzicieni care vorbesc cu emoţie despre prietenul lor, Dinu Olăraşu.

Pe scenă, Dinu Olăraşu e la fel ca în viaţa personală - natural, crede Doru Stănculescu. "Eu, în general, sunt cam ciufut, nu prea mă entuziasmez uşor, dar despre «Dolăraşu», cum îmi place mie să zic, am vorbe bune. Nu cred să fie vreo piesă de-a lui care să-mi displacă. S-a întâmplat în ultimii ani să ne întâlnim de multe ori pe aceeaşi scenă, şi pe la Sighişoara, şi pe la Calafat, şi pe la Târgu-Jiu, şi prin Bucureşti, bineînţeles. Este un tip entuziast şi chiar dătător de tonus", spune artistul. "Legătura lui cu publicul se produce cât se poate de firesc, cald şi, la urma urmelor, benefic pentru ambele părţi. Fiecare spectacol e altfel decât cel anterior. Atmosfera o creezi prin ce ai de spus, prin cât de credibil te faci. El e, categoric, un om credibil pe scenă: convinge publicul, îl ţine în mână, reuşeşte să-l ducă acolo unde vrea el", susţine Doru Stănculescu. Iar la această credibilitate se poate ajunge, spune Stănculescu, prin valoare. "Fără valoare, oricât ai fi de sincer, nu faci nimic."

CALM ŞI VIU. Şi Jerry Schwartz se numără printre prietenii lui Dinu Olăraşu. "Din seara când l-am auzit prima oară îndemnându-ne să credem în flori, Dinu m-a cucerit. S-a aşezat calm şi viu într-un fotoliu al Academiei mele Subiective de Poeţi Muzicieni, cu cinste alături de Stoicanu, Vladimir, Florian (nu e mare înghesuială aici, vedeţi şi dumneavoastră...). Cu toate acestea, mă grăbesc să adaug, nu seamănă decât poate ici-colo, cu totul «occidental», cu domnii mai sus-menţionaţi", îşi începe mica poveste Jerry Schwartz, cunoscutul muzician, "maestru al basului". Gândurile lui au o muzică aparte atunci când vorbeşte despre prietenul Dinu Olăraşu.

MAJESTATE. "N-am avut nevoie de foarte multe ca să ne dăm seama că ne putem înţelege doar din căutătură, dar asta nu ne-a împiedicat să dezbatem, aplicat şi exemplificat, subiecte de mică, medie sau largă respiraţie cum ar fi: cantina de sunete Pink Floyd, paşii urcând scara ai maestrului M., «banii nu contează, da' e grozav sa-i ai» (nenea Pittiş dixit!), metafizica ciocanului de argint al lui Maxwell, «decât să trăieşti murind, mai bine să mori trăind» (pe el Mircea îl cheamă), cum convingi un cartezian (ca mine) să bea parfum sau cât de graţios este re minor (şi am fost de acord)." În loc de epilog, Jerry Schwartz, adaugă: "Unde nu am rezonat a fost la «Majestatea sa fragilă do major», eu susţinând - şi atunci, şi acum - că do major este deschis, luminos şi solid. Completez azi afirmaţia de ieri spunând că, dacă e să vorbim despre o autentică Majestate fragilă, dincolo de toată lumea, apăi aceea este chiar subiectul acestui exerciţiu de admiraţie, eşti chiar dumneata, Domnule Dinu Olăraşu!".

"Atmosfera o creezi prin ce ai de spus, prin cât de credibil te faci. El e, categoric, un om credibil pe scenă: convinge publicul, îl ţine în mână, reuşeşte să-l ducă acolo unde vrea el"
Doru Stănculescu