Hruşciov către Gheorghiu-Dej

În aprilie 1958, între Hruşciov şi Dej are loc un schimb de scrisori – înscrisurile oficiale ale retragerii sovietice.

În aprilie 1958, între Hruşciov şi Dej are loc un schimb de scrisori – înscrisurile oficiale ale retragerii sovietice.

La 17 aprilie 1958, în numele CC al PCUS, N.S. Hruşciov îi adresează lui Gheorghiu-Dej un mesaj cu următorul conţinut:

MOSCOVA CĂTRE BUCUREŞTI: "Către Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român

Tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej

Dragi tovarăşi,
Comitetul Central al PCUS ar vrea să se sfătuiască cu dv. în problema şederii pe mai departe a trupelor sovietice pe teritoriul Republicii Populare Române.

După cum vă este cunoscut, la timpul său, partidele şi guvernele ţărilor noastre, ţinînd cont de situaţia care se crease atunci, au ajuns la părerea unanimă că trupele sovietice trebuie să rămînă temporar pe teritoriul Republicii Populare Române. Şederea trupelor sovietice pe teritoriul ţării dv. a corespuns atît intereselor Republicii Populare Române, cît şi intereselor cauzei noastre comune şi pînă în ultima vreme a fost, fără îndoială, necesară şi a corespuns scopului.

În prezent, situaţia s-a schimbat în mod esenţial. În urma politicii iubitoare de pace a ţărilor lagărului socialist a fost obţinută o oarecare slăbire a încordării internaţionale. Republica Populară Română a obţinut mari succese în construirea socialismului şi întărirea regimului de democraţie populară. Ea dispune acum de forţe înarmate de nădejde, capabile să dea o ripostă provocărilor imperialiştilor, să apere cuceririle socialiste ale poporului român şi să-şi aducă contribuţia la cauza apărării intereselor comune ale lagărului socialist.

De aceea, după părerea noastră, acum nu mai este necesară şederea trupelor sovietice pe teritoriul RPR.

La aceasta trebuie să adăugăm că cercurile imperialiste folosesc larg, în scopul propagandei antisovietice şi al calomnierii Republicii Populare Române, faptul că trupele sovietice se găsesc pe teritoriul ţării dv.

Ţinînd cont de toate acestea, CC al PCUS consideră că ar trebui să discutăm, în timpul cel mai apropiat, problema retragerii forţelor armate sovietice de pe teritoriul Republicii Populare Române, rezolvînd-o pozitiv şi publicînd un comunicat corespunzător în presă.

Retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul Republicii Populare Române ar fi încă o dovadă concretă şi convingătoare a politicii iubitoare de pace a Uniunii Sovietice, a Republicii Populare Române şi a întregului lagăr socialist, a tendinţei noastre comune de a obţine, nu în cuvinte, ci în fapte, o destindere a încordării internaţionale. Un asemenea act va lipsi cercurile imperialiste de unul din argumentele importante pe care le folosesc pentru justificarea politicii de pregătiri militare şi va contribui la unirea forţelor care se pronunţă pentru menţinerea şi consolidarea păcii, pentru coexistenţa paşnică a statelor. CC al PCUS vă roagă să ne comunicaţi părerea dv. în această problemă.

Cu salutări comuniste
Prim-secretar al CC al PCUS
N. Hruşciov"

BUCUREŞTI CĂTRE MOSCOVA: Peste exact o săptămînă, în numele CC al PMR, Gheorghiu-Dej răspunde scrisorii lui Hruşciov astfel:

"Dragi tovarăşi,
Am primit scrisoarea dv. din 17 aprilie a.c. în problema staţionării trupelor sovietice în RPR. Împărtăşim părerile exprimate în scrisoarea dv. Staţionarea trupelor sovietice în RPR a corespuns atît intereselor Republicii Populare Române, cît şi intereselor cauzei comune a lagărului socialist. Ţinînd seama de împrejurările actuale favorabile, sîntem de acord cu propunerea dv. de a se renunţa la staţionarea mai departe a trupelor sovietice în RPR. Nu ne îndoim că această hotărîre va avea un mare răsunet şi va fi privită în opinia publică mondială ca o nouă contribuţie concretă a URSS, a RPR şi a întregului lagăr socialist, la consolidarea păcii şi destinderea în relaţiile internaţionale.

Vă rugăm să fiţi încredinţaţi că forţele armate ale RPR vor face faţă cu cinste, în orice împrejurări, îndatoririlor care le revin în cadrul lagărului socialist. Aşteptăm părerea dv., cu privire la data întîlnirii noastre în vederea discutării acestei probleme.
Cu salut comunist,
Prim-secretar al CC al PMR
Gh. Gheorghiu-Dej"

Propuneri sovietice

După discuţii informale purtate la nivelul liderilor, provocate de partea română, în ianuarie 1957 Hruşciov îi adresase, de asemenea, lui Gheorghiu-Dej o scrisoare prin care anunţă intenţia retragerii consilierilor sovietici. "În primii ani de făurire şi dezvoltare a orînduirii democrat-populare în România, această practică a ajutat la pregătirea de cadre naţionale şi noi am socotit de datoria noastră să contribuim la aceasta prin toate măsurile, specifică mesajul. În prezent, cînd ţara dv. dispune de cadre calificate, şederea permanentă a consilierilor sovietici în România, după părerea noastră, nu mai corespunde intereselor cauzei, iar această formă de colaborare în mod practic a fost depăşită. Afară de aceasta, însăşi denumirea de «consilieri sovietici» nu corespunde rolului pe care-l îndeplinesc, de fapt, şi poate duce la părerea greşită că prin consilierii săi o ţară se amestecă în afacerile interne ale altei ţări."

Salutări comuniste

Lăsînd să treacă o lună de zile de la primirea scrisorii lui Hruşciov, Gheorghiu-Dej înştiinţează că "împărtăşeşte deplin" propunerea sovietică de retragere a consilierilor săi. "Sîntem cu totul de acord, menţionează scrisoarea, cu consideraţiunile de ordin principal expuse în scrisoarea dv. şi cu concluzia că, ţinînd seama de faptul că în prezent RPR dispune de cadre pregătite în diferite domenii de activitate, menţinerea instituţiei consilierilor nu mai corespunde intereselor cauzei şi este practic depăşită". În numele CC al PMR, Gheorghiu-Dej exprimă speranţa de a se "bucura" şi în viitor de sprijinul CC al PCUS prin trimiterea de specialişti în România. Înainte de a încheia ("cu salutări comuniste"!), solicită prelungirea şederii unor specialişti sovietici în România. Consilierii sovietici n-au fost însă retraşi imediat şi în totalitate. Abia după plecarea trupelor sovietice au plecat şi ultimii consilieri – cei care "activau" la Securitate şi în Ministerul de Interne.

Politica de pace în acţiune

Sub acest titlu, ziarul sovietic "Izvestia" publica în iunie 1958 un articol unde raţiunile sovietice ale retragerii trupelor staţionate în România sînt prezentate ca parte a "măsurilor îndreptate spre slăbirea încordării internaţionale".   

"Cu arma în mînă, omul sovietic a venit ca eliberator pe pămînturile altor popoare, evocă ziarul. El a adus acestor popoare salvarea de fascism şi de reacţiune. În anii postbelici, aflîndu-se pe teritoriul statelor socialiste prietene, în conformitate cu obligaţiile ce decurgeau din tratatele de alianţă, trupele sovietice apără pacea împreună cu forţele armate ale acestor state. Prin înaltul lor spirit de disciplină şi atitudinea prietenească faţă de populaţie, ele şi-au cîştigat profunda ei simpatie. În special, aşa cum aminteşte în aceste zile presa română, soldaţii sovietici au strîns în repetate rînduri recolta împreună cu ţăranii, au acordat ajutor în timpul incendiilor, inundaţiilor sau altor calamităţi, au luat parte la construirea de poduri şi şosele".

Retragerea trupelor din România se situează, în viziunea ziarului sovietic amintit, în "direcţia diametral opusă" politicii blocului capitalist. Popoarele ce "vor sprijini politica de pace" urmează să-i confere "înaltă preţuire", menţionează "Izvestia".

Forţe străine în Europa

În studiul care prefaţează cuprinzătoarea culegere de documente şi mărturii "România, retragerea trupelor sovietice, 1958" (EDP, Bucureşti, 1996), Ion Scurtu aminteşte că, după război, trupe ale Armatei Roşii au rămas în staţionare în România, Polonia, Austria, Ungaria, Bulgaria, Germania de Est şi Cehoslovacia. Trupe americane staţionau, de asemenea, în Austria, Italia şi Germania Occidentală; trupe engleze în Grecia, Austria, Italia şi Germania Occidentală; trupe franceze în Austria şi Germania de Vest. Statisticile citate de Ion Scurtu estimează că 1.530.000 de ostaşi sovietici staţionau în afara graniţelor ţării, efectivele celorlalţi foşti Aliaţi fiind de 650.000 militari. Pe durata celor 14 ani de staţionare în România, efectivele sovietice au variat: în iunie 1946 erau de 145.000 militari, după 1950, numărul lor fiind redus la 32.000.