Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prima pasiune a celebrului naist Gheorghe Zamfir a fost acordeonul. Hotărăt să studieze acest instrument, maestrul Zamfir a fost adus la Bucureşti de tatăl său, ca să susţină examen de admitere la Şcoala de Muzică nr. 1 (actualmente Liceul de Muzică "Dinu Lipatti"). Aici l-a cunoscut pe marele Fănică Luca.
Fănică Luca. Un om cu har, un profesor care ştia să-şi citească din priviri elevii cu talent artistic special.Printre ei, elevul său preferat: Gheorghe Zamfir.
Prima pasiune a celebrului naist Gheorghe Zamfir a fost acordeonul. Hotărăt să studieze acest instrument, maestrul Zamfir a fost adus la Bucureşti de tatăl său, ca să susţină examen de admitere la Şcoala de Muzică nr. 1 (actualmente Liceul de Muzică "Dinu Lipatti"). Aici l-a cunoscut pe marele Fănică Luca. "Asta se intămpla prin 1950, cănd am fost acceptat la Şcoala Specială de Muzică numărul 1 din Bucureşti. Aveam 14 ani. Am reuşit la examen, in comisia care alegea elevii după conformaţia fizică. Aceşti profesori, din comisie, erau vreo 14-15. Eu venisem de la ţară, habar n-aveam cine e Fănică Luca.
Văzănd că am configuraţia pentru acest instrument, Fănică Luca mi-a zis să incerc să cănt la nai. Eu i-am zis că refuz şi am plecat din clasă. Tata m-a impins din nou, mi-a dat şi două palme, şi aşa am rămas cu titlu de incercare la nai, pentru două luni, dacă nu-mi convine, pot să plec, ceea ce s-a şi intămplat. După două luni, din cauza efortului fizic am părăsit naiul. M-am dus la clasa de contrabas", ne povesteşte maestrul Gheorghe Zamfir despre felul in care l-a cunoscut pe cel care i-a călăuzit paşii spre instrumentul care i-a adus succes şi glorie in intreaga lume.
Citește pe Antena3.ro
CHEMARE. Simţindu-i talentul artistic desăvărşit, profesorul nu şi-a abandonat elevul. "M-a căutat Fănică Luca, la căteva zile prin şcoală, mi-a dat căteva palme şi m-a intors la clasă. Mi-a zis: «Cu trei melodii am cucerit Globul Pămăntesc. Tu ai să-l cucereşti mai mult ca mine. Nu-ţi dai seama că ai talent?»." Aşa l-a mustrat maestrul Fănică Luca pe năstruşnicul elev care refuza cu incăpăţănare să cănte la nai. Ulterior, Gheorghe Zamfir a fost retras din şcoală de tatăl său şi reinscris la un liceu din localitatea natală, Găeşti. Sunetul naiului fermecat l-a insoţit şi nu i-a dat pace. După 45 de zile a fugit de acasă şi s-a reintors la şcoală şi la maestrul său. "După peripeţii şi peripeţii, am făcut rost de un certificat medical, ca să demonstrez la şcoală că am fost bolnav. Cei de la cancelarie nu m-au crezut. Ştiau că tata a avut intenţia să mă retragă, dar m-au primit. Mi-au spus că şi Fănică Luca m-a căutat şi a zis că, dacă nu mă intorc, va desfiinţa clasa. A fost chiar la Gheorghiu-Dej şi a spus că, dacă nu-l găseşte pe Gheorghe Zamfir, el desfiinţează clasa. Eram 11 elevi. Aveam trei naiuri rupte, ponosite, lipite cu fel de fel de cleiuri şi alte substanţe", continuă povestea maestrul Zamfir.
"Ai să ajungi un mare naist"
Bucuros că a fost primit la şcoală, micul naist a fugit căt de repede a putut la clasa sa. N-a avut insă curajul să intre. "Am bătut la uşă. Nu m-a auzit, deoarece căntau naiştii. Pănă la urmă s-a deschis uşa. Am intrat. El scria notele in catalog. I s-a spus: «Maestre, a venit Gheorghe Zamfir!». A pus ochelarii pe masă şi a spus: «Cine a venit? Cum să vină? Fii serios, nu mai vine niciodată! A plecat! S-a dus! Doar Dumnezeu poate să-l intoarcă!».
Se uită apoi in clasă, mă vede, işi pune ochelarii pe nas, vine la mine, imi ridică bărbia, se uită la mine şi incepe să plăngă. Incep şi eu să plăng. Mi-a pus capul pe pieptul lui, mi-a făcut semnul crucii pe frunte şi mi-a spus: «Fii binecuvăntat! Dumnezeu te-a adus inapoi. Ai să ajungi un mare naist.» Şi am rămas la clasă. Din cele trei naiuri pe care le aveam atunci (la şcoală - n.r.), el mi-a dat unul numai pentru mine. Ceilalţi zece colegi au rămas numai cu două naiuri. S-au iscat nişte gelozii bineinţeles. Dar eu aveam naiul meu", işi aminteşte cu plăcere Gheorghe Zamfir despre profesorul Fănică Luca.
"M-a căutat Fănică Luca, la căteva zile prin şcoală, mi-a dat căteva palme şi m-a intors la clasă. Mi-a zis: «Cu trei melodii am cucerit Globul Pămăntesc. Tu ai să-l cucereşti mai mult ca mine. Nu-ţi dai seama că ai talent?». Şi am rămas la clasă.
Din cele trei naiuri pe care le aveam, atunci el mi-a dat unul"
"Am bătut la uşă. Nu m-a auzit, deoarece căntau naiştii. Pănă la urmă s-a deschis uşa. Am intrat. El scria notele in catalog. I s-a spus: «Maestre, a venit Gheorghe Zamfir!». A pus ochelarii pe masă şi a spus: «Cine a venit? Cum să vină? Fii serios, nu mai vine niciodată! A plecat! S-a dus! Doar Dumenzeu poate să-l intoarcă!». Se uită apoi in clasă, mă vede, işi pune ochelarii pe nas, vine la mine, imi ridică bărbia in sus, se uită la mine şi incepe să plăngă. Incep şi eu să plăng. Mi-a pus capul pe pieptul lui, mi-a făcut semnul crucii pe frunte şi mi-a spus: «Fii binecuvăntat! Dumnezeu te-a adus inapoi. Ai să ajungi un mare naist»"
Gheorghe Zamfir
